Ingineria genetică

Ingineria genetică,

Ingineria genetică este pentru unii un periculos joc de-a Dumnezeu, amenințător prin posibilele lui consecințe, în timp ce pentru alții e o culme a științei, magnifică până la apoteoză.

Cel mai probabil, ca orice creație umană, și ea este imperfectă: are și bune, și rele. Depinde de mijloace, dar mai ales de scop.

Ingineria genetică - definiție și tehnici de lucru

Termenul cu care ne-am obișnuit noi, cel de inginerie genetică, denumește :

ansamblul de tehnici prin care omul intervine asupra codului genetic

tehnici de lucru prin care se manipulează materialul genetic la nivel celular și molecular

procedeul prin care se obțin microorganisme, plante și animale, reprogramate genetic, în al căror genom sunt incluse gene străine, utile, exprimabile și transmisibile stabil la descendenți

In ultima vreme, în acest domeniu există izbânzi atât de răsunătoare și aspirații atât de indraznete, încât în lumea anglo-saxonă a inceput să circule o nouă denumire: biologia sintetică.

Să fie oare savanții zilelor noastre, specialiștii în biologie sintetică, niște noi doctori Frankenstein? Ca să putem judeca în cunoștință de cauză, e cazul să aflam câte ceva despre preocupările lor.

Procedee ale ingineriei genetice

Procedeul presupune folosirea unor vectori, enzime specifice și microorganisme. Vectorii utilizați sunt virusurile și plasmidele. Ei transportă genele de interes.

Etapele acestei tehnologii sunt:

izolarea ADN-ului corespunzător unei anumite gene

multiplicarea sa

construirea unor molecule

de ADN hibride

transferul de la o specie la alta

(chiar de la procariote la eucariote).

Schema procedurii de recombinare a ADN-ului

În urma acestei tehnici s-au obținut:

Plante modificate genetic

soiuri de grâu rezistente la rugini, plante capabile să fixeze azotul atmosferic, plante horticole cu flori de culori neobișnuite.

Se bazează pe fuziunea în vitro, în cultură mixtă, a celulelor somatice aparținând indivizilor din specii diferite.

Tehnica utilizează agenți care măresc viteza și frecvența de fuziune și medii de cultură selective pentru creșterea și dezvoltarea celulelor hibride.

La plante, hibridarea somatică se realizează cu ajutorul protoplastelor, celule la care peretele celular a fost distrus prin tratament enzimatic.

este o componentă a Reproducerii Umane Asistate Medical (RUAM), și reprezintă un proces prin care spermatozoidul bărbatului, fecundează ovulul femeii în laborator. Acolo se formează

embrionul care este transferat

în uterul mamei în general la

72 ore de la concepție.

Fertilizarea nu intervine în

complexul genetic al copilului,

astfel că între fătul creat in vitro și fătul procreat natural nu apar deosebiri ale dezvoltării. Atunci când toate alte metode de concepție nu mai pot fi aplicate, FIV este ultima soluție pentru femeia sterilă sau bărbatul steril.