Mediul este poluat, dar nu este curat

ARGUMENT

Am realizat un proiect de specialitate pentru certificarea competenţelor profesionale pornind de la ideea că: „Mediul este poluat, dar oare omul este curat?”. Prin mediu înconjurător se înţelege ansamblul de elemente şi fenomene naturale şi artificiale de la exteriorul Terrei, care constituie cadrul, mijlocul şi condiţiile de viaţă ale omului. Este nevoie de mai multă atenţie şi de mai multă responsabilitate din partea fiecărui cetăţean pentru a trăi într-un mediu curat, pentru a respira aer curat, pentru a bea apă curată şi pentru a putea folosi condiţiile de viaţă pe care ni le oferă natura. Însă, se pare că oamenii tratează cu neglijenţă acest aspect important al vieţii lor, ceea ce duce la agravarea procesului de poluare şi distrugere a mediului şi implicit la distrugerea sănătăţii fiecăruia dintre noi şi a celor din jur.

Mediul înconjurător ne asigura condiţiile necesare vieţii iar lupta împotriva poluării întregii planete solicita colaborare şi cooperare internaţională şi de aceea depinde de noi dacă vom trăi într -un mediu curat, sănătos şi nepoluat.

Lucrarea este structurată pe 5 capitole:

Capitolul I : Generalitati: sănătatea omului, poluarea

Capitolul II : Poluarea: tipuri de poluare

Capitolul III : Impactul poluării asupra sănătății omului

Capitolul IV : Efectele activității omului asupra mediului

Capitolul V: Protecția mediului. Legislație

În primul capitol am încercat să dau o definiţie cât mai corectă şi concretă a poluării: “Poluarea reprezintă totalitatea proceselor prin care se introduc în mediu, direct sau indirect, materie sau energie cu efecte dăunatoare sau nocive care alterează ecosistemele, diminuează resursele biologice şi pun în pericol sănătatea omului.” Am prezentat câteva generalități despre efectele poluării, caracteristicile celor mai importante surse de poluare și despre sănătatea omului.

Capitolul II este constituit din trei subcapitole: poluarea aerului, poluarea apei și poluarea solului. Prin poluarea aerului se înţelege prezenţa în atmosferă a unor substanţe străine de

compoziţia normală a acestuia, care în funcţie de concentraţie şi timpul de acţiune provoacă

tulburări în echilibrul natural, afectând sănătatea şi comfortul omului sau mediul de viaţǎ al florei şi faunei.

Poluarea apei reprezintă contaminarea izvoarelor, lacurilor, apelor subterane, a marilor și oceanelor cu substanțe dăunatoare mediului înconjurator. Apa menajeră, apa industrială şi produsele chimice folosite în agricultură, cum ar fi îngrăşămintele şi pesticidele sunt principala cauză a poluării apelor.

Poluarea solului reprezintă orice acţiune care dereglează funcţionarea normală a solului. Solul fiind un sistem mult mai complex decât aerul şi apa, poluarea îi afectează proprietăţile, deci şi fertilitatea. În plus, poluanţii pot trece din sol în plante, apă, sau aer iar depoluarea este un proces dificil, uneori chiar nerealizabil.

În capitolul III am prezentat impactul poluării asupra sănătății omului. Acţiunea mediului poluant asupra organismului uman este foarte variată şi complexă. Ea poate merge de la simple incomodităţi în activitatea omului, disconfortul, până la perturbări puternice ale stării de sănătate şi chiar pierderea de vieţi omeneşti.

Al patrulea capitol l-am constituit din efectele activității omului asupra mediului. Efectele activității omului asupra mediului sunt de două feluri: negative și pozitive. Influențele negative asupra mediului sunt următoarele: defrișările, poluarea, vânatul și pescuitul în exces. Influențele pozitive ale activității umane asupra mediului sunt reprezentate de crearea rezervațiilor naturale, reciclarea și plantarea de arbori.

Capitolul 5 cuprinde legislația legată de protecția mediului. Primele mǎsuri legate de poluarea aerului din istorie sunt în anul 1273 când Parlamentul Britanic a adoptat o lege prin care se interzicea arderea cǎrbunilor în Londra. România adoptǎ Legea nr. 9 din 20 iunie 1973 prin care se iau anumite mǎsuri de prevenire şi de combatere chiar din faza incipientǎ a tendinţelor de poluare a mediului.

La final am atașat câteva concluzii, în care mi-am exprimat opinia referitoare la mediul înconjurător și activitatea conștientă a omului care a dus la realizarea tuturor acestor tipuri de poluare.

Cap.I. Generalitati: sănătatea omului, poluarea

Etimologic, termenul poluare provine din latinescul polluere = a murdări a pângări, a polua şi s-a folosit iniţial pentru a defini numai rezultatul unei acţiuni umane a cărei consecinţă a fost degradarea propriului mediu de viaţă. Ulterior sensul a fost extins şi asupra unor procese naturale al căror efect este identic. Prin urmare, poaluarea poate fi naturală şi artificială, ultima deţinând cea mai mare pondere.

O primă definiţie a poluării a fost dată la Conferinţa Mondială ONU asupra mediului (1972), definiţie ce consideră poluarea drept „modificarea componentelor naturale sau prezenţa unor componente străine, ca urmare a activităţii omului şi care provoacă prin natura lor, prin concentraţia în care se găsesc şi prin timpul cât acţionează, efecte nocive asupra sănătăţii, crează disconfort sau împietează asupra diferitelor utilizări ale mediului la care acesta putea servi în forma sa anterioară”. Prin această definiţie se recunoaşte oficial faptul că cea mai intensă poluare este consecinţa activităţii antropice.

La modul general, poluarea poate fi definita ca “totalitatea proceselor prin care se introduc în mediu, direct sau indirect, materie sau energie cu efecte dăunatoare sau nocive care alterează ecosistemele, diminuează resursele biologice şi pun în pericol sănătatea omului. În sensul definit mai sus, prin poluant se înţelege un factor (materie sau energie) care introdus în mediu într-o cantitate care depăşeşte o limită care poate fi suportată de una sau mai multe specii de vieţuitoare, sau de către om, împiedică dezvoltarea normală a acestora. Activitatea umană produce poluare, indiferent de domeniul în care se desfăşoară. În perioada anterioară revoluţiei industriale, aproape toate produsele care produceau poluare erau de natură organică şi relativ reduse cantitativ, deci puteau fi uşor transformate prin procesul de biodegradare.

Numeroasele procese industriale actuale, tehnicile de cultură agricolă, zootehnia, cercetarea stiinţifică, aglomerările urbane, toate sunt surse de poluare. Fără îndoială, procesele de fabricaţie, care sunt sisteme deschise, prin varietata materialelor prelucrate, dar şi prin complexitate, sunt cele mai importante surse de poluare; acestora le sunt comune următoarele caracteristici:

• sunt disipative de resurse - în sensul că raportul de utilizare al acestora este totdeauna subunitar (materie primă/ materie rezultată < 1);

• sunt ireversibile termodinamic (cu rare excepţii);

• sunt consumatoare de resurse naturale neregenerabile sau neregenerabile la scara timpului uman;

• sunt generatoare de subproduse sau deşeuri, datorită randamentului scăzut de transformare;

• produc poluare.

Consecinţa este introducerea în mediu, pe diferite căi, a unor substanţe cu stabilitate temporală mare, nedegradabile prin procese biologice naturale (numeroasele produse de sinteză, masele plastice, deşeurile radioactive sau radionuclizii artificiali, etc).

Absenţa conştiinţei ecologice a populaţiei, neglijenţa şi ignoranţa, dar mai ales preocuparea redusă sau inexistentă a factorilor de decizie pentru problemele mediului ambiant au fost şi sunt suportul ideii potrivit căreia ecosfera are capacităţi nelimitate de a absorbi şi de a neutraliza agenţii poluanţi. Oamenii de ştiinţă au demonstrat că adevărul este cu totul altul şi că sunt tot mai frecvente cazurile în care cantitatea de poluanţi depăşeşte capacitatea naturală de anihilare a acestora, iar ecosistemele se degradează puternic, modificările intervenite putând determina însăşi distrugerea ecosistemelor.

În cadrul inter-relațiilor între om și mediul său ambiant, acesta din urmă exercită asupra omului influențe multiple, dintre care una din cele mai importante este actiunea asupra sanatatii.