Metode de Identificare OMG

INTRODUCERE

Progresele din domeniul biotehnologiei au permis dezvoltarea şi producţia de organisme modificate genetic (OMG-uri) cu proprietăţi, cum ar fi toleranţa la erbicide, crescând capacitatea de producţie, rezistenţa la insecte, rezistenţa la factorii de mediu nefavorabili, îmbunătăţirea conţinutului nutritiv, îmbunătăţirea calităţii produselor alimentare etc.

În Statele Unite, termenul de organism modificat genetic (OMG) se referă la plante şi animale care conţin gene transferate de la alte specii, pentru a obţine anumite caractere, precum rezistenţa la anumite pesticide şi ierbicide.

În România (conform OG nr. 49/2000), organismul modificat genetic este un organism care conţine o combinaţie nouă de material genetic, obţinut prin tehnicile biotehnologiilor moderne care îi conferă noi caracteristici (Miteluţ A. et al., 2007).

Organismul modificat genetic în sine trebuie să fie o unitate biologică, capabilă de a permite introducerea, recombinarea şi multiplicarea stabilă a unei informaţii genetice noi, străine. Termenul de cultură modificată genetic se referă la plante la care una sau mai multe gene provenite de la specii diferite, au fost introduse, în mod stabil, într-un genom gazdă utilizând tehnici de transfer genetic şi unde, în majoritatea cazurilor, astfel de gene sunt exprimate (transcrise şi traduse), rezultând proteine noi, heterologe. Procesul de introducere a genelor într-o specie neînrudită cu organismul care a „furnizat" materialul genetic de interes şi funcţionarea acestora este cunoscut sub numele de transformare genetică (Voaideş C., 2008).

În ceea ce privesc alimentele modificate genetic, acestea sunt în prezent limitate aproape exclusiv la plantele agricole. (GMO Testing, 2006)

Până în prezent, doar soia şi porumbul modificat genetic au fost aprobate în cadrul pieţii UE, dar şi alte alimente modificate genetic au fost notificate Comisiei ca fiind, în mare parte, echivalente soiurilor tradiţionale, conform Directivei pentru alimente noi.

În anul 2000, suprafaţa totală pe plan mondial ocupată de către culturile modificate genetic (sau culturi transgenice) era de peste 44 milioane ha, liderul pe piaţă fiind SUA (68%), urmat de Argentina (23%). În Europa, datorită deciziilor politice, suprafaţa este aproape nulă (Miteluţ A. et al., 2007).

Preocupările si protestele exprimate de oameni, în ceea ce privesc riscurile pentru sănătatea umană şi animală, şi nu în ultimul rând cu privire la mediul înconjurător, au determinat autorităţile din multe ţări să eticheteze produsele alimentare şi alte produse din OMG-uri într-un mod diferit (Chalam V.C & Khetarpal R.K, 2006).

Ca urmare, s-au promovat cadre legislative severe, în ceea ce priveşte aprobarea cultivării şi comercializării OMG-urilor şi denumirii lor. Acest fapt a impus necesitatea de a dezvolta mai multe metode de diagnostic de laborator în scopul de a sublinia prezenţa organismelor modificate genetic în diverse produse: alimente, furaje, seminţe etc.

Necesitatea monitorizării şi cuantificării modificărilor genetice în culturile agricole şi în produsele alimentare derivate din acestea a impus elaborarea şi optimizarea unor metode eficiente de detecţie, identificare şi cuantificare a transgenelor sau a produşilor de expresie genică nou sintetizaţi.

Odată cu aderarea României la UE, detecţia, identificarea şi cuantificarea modificărilor genetice au devenit o necesitate, date fiind cerinţele legislative deosebit de severe privind comercializarea unor produse modificate genetic / derivate din acestea.

În cadrul laboratoarelor UE au fost elaborate numeroase metode care să asigure controlul strict al plantelor modificate genetic sau a derivatelor acestora, majoritatea bazându-se pe testarea la nivel de ADN (teste PCR) sau la nivel de proteine (teste imunoenzimatice) (Rusu L. M., 2008).

CAPITOLUL 1.

METODE DE IDENTIFICARE A OMG

Pentru o perioadă lungă de timp, erau posibile doar testele calitative bazate pe reacţia PCR sau semi-cantitative, bazate pe tehnica ELISA. Acestea teste erau capabile doar să precizeze dacă o probă conţine sau nu organisme modificate genetic. Testele cantitative, care pot să ofere informaţii despre cât organism modificat genetic există într-o probă, sunt o descoperire relativ recentă (Voaideş C., 2008).