Microbiologie alimentară

CAPACITATEA ZAHAROLITICA

Reacţia de punere în evidenţă a capacităţii zaharolitice – fermentarea zaharurilor datorită elaborării de către germeni a unor enzime capabile să scindeze glucidele cu formare de aldehide, acizi şi gaze (dioxid de carbon, hidrogen, metan).

Ea se determină prin folosirea unor medii de cultură lichide sau solide la care se adaugă diferite zaharuri şi un indicator care să releve transformările biochimice care survin ca urmare a modificării pH-lui mediului.

CAPACITATEA ZAHAROLITICA

Substanţele hidrocarbonate care se folosesc cel mai frecvent în acest scop sunt:

dizaharide – maltoza, lactoza, zaharoza sau sucroza;

trizaharide – rafinoza;

pentoze – arabinoza, xiloza, ramnoza;

hexoze – glucoza, fructoza, manoza, galactoza;

polizaharide – inulina, amidonul, glicogenul;

glicozide – salicina, esculina;

polialcooli - alcooli trivalenţi (glicerina); tetravalenţi (aritrina); pentavalenţi (adonita); hexavalenţi (manita, dulcita, sorbita, inozita).

CAPACITATEA ZAHAROLITICA

Dintre mediile de cultură lichide cel mai frecvent se utilizează apa peptonată în care se dizolvă în proporţie de 1% substanţa hidrocar-bonată ce urmează a se

identifica şi o soluţie indicatoare

(albastru de bromtimol,

tinctură de turnesol,

roşu neutru).

Mediul se repartizează de

preferinţă în tuburi de reacţie

tip Wasermann.

Studierea metabolismului glucidic

În mediul zaharat, însămânţarea tulpinii bacteriene de cercetat se soldează cu virarea culorii mediului în caz că s-a produs fermentarea sau cu păstrarea culorii iniţiale, dacă aceasta nu s-a produs.

Modificare culorii mediului are loc în timpul incubaţiei la 37°C după o perioadă variabilă în funcţie de rapiditatea cu care fenomenele fermentative au loc. La unele specii aceasta se produce după câteva ore în timp ce la altele este nevoie de o incubaţie mai îndelungată de câteva zile sau chiar săptămâni.

Ce sunt caracterele biochimice?

Caracterele biochimice se bazează pe anumite particularităţi metabolice ale bacteriilor (care sunt variabile în funcţie de specia microbiană sau chiar de tulpină) şi au la bază existenţa unui echipament enzimatic diferit care le conferă capacitatea de a acţiona asupra unor substanţe conţinute în mediu sau de a elabora în cursul multiplicării lor anumite substanţe noi identificabile prin diverse reacţii chimice.