Modalități de Implicare a Comunităților Locale în Protejarea și Conservarea Speciilor din Ariile Protejate

INTRODUCERE

Pierderea biodiversitãtii la nivel mondial a devenit una dintre cele mai mari provocãri de mediu

ale secolului 21. Preocupare pentru biodiversitate este parte integrantã a dezvoltãrii durabile, a competitivitãtii, cresterii economice si ocupãrii fortei de muncã, precum si îmbunãtãtirea mijloacelor existente.

Multe dintre serviciile pe care biodiversitatea si ecosistemele le furnizeazã sunt în prezent amenintate. Printre aceste servicii se numãrã productia de cherestea, alimentarea cu apã, tratarea deseurilor, protejarea fatã de fenomenele naturale, controlarea calitãtii aerului, controlarea climei regionale si locale, controlarea eroziunii, etc. Pe termen lung, pierderea serviciilor ecosistemice amenintã deopotrivã oportunitãti de afaceri.

Ariile protejate reprezintã piatra de temelie a conservãrii biodiversitãtii; acestea contribuie la

conservarea habitatelor importante, furnizeazã refugii, permit migrarea si miscarea speciilor, asigurând mentinerea proceselor naturale asupra peisajului.

Ariile protejate nu numai cã ajutã la conservarea biodiversitãtii, ci asigurã si bunãstarea oamenilor. Ariile protejate oferã resurse de trai pentru aproape 1,1 miliarde de oameni, detinând sursa primarã de apã potabilã pentru mai mult de o treime din cele mai mari orase din lume si fiind un factor esential în asigurarea securitãtii alimentare la nivel mondial.

Dincole de granitele lor, zonele bine gestionate si protejate oferã beneficii semnificative, care pot aduce avantaje pentru economia nationalã, putând sã contribuie la reducerea sãrãciei si dezvoltarea durabilã, inclusiv la realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului. Cum impactul negativ al schimbãrilor climatice amenintã planeta, ariile protejate oferã o solutie convenabilã pentru un adevãr stânjenitor. O mai bunã gestionare, o mai bunã stabilitate, o mai bunã guvernare si o mai bunã finantare a ariilor protejate sunt elemente cheie atât pentru atenuarea, cât si pentru adaptarea la schimbãrile climatice.

Politica UE privind biodiversitatea este sustinutã de Directiva Habitate si Directiva Pãsãri ce stabilesc cadrul retelei Natura 2000 pe zone de conservare. În prezent, Natura 2000 contribuie la conservarea celor mai importante habitate si specii din Europa si este piatra de temelie a politicii UE în domeniul biodiversitãtii. Natura 2000 va fi un element important al Strategiei UE în domeniul biodiversitãtii cu scopul de a stopa pierderea biodiversitãtii si a degradãrii serviciilor ecosistemice în UE pânã în 2020 si sã le refacã în mãsura în care este posibil, în timp ce intensificarea contributiei UE la nivel global evitarea pierderea biodiversitãtii.

CAPITOLUL 1. INFORMAtII GENERALE

1.1. Denumirea proiectului :

Modalitãti de implicare a comunitãtilor locale în protejarea si conservarea speciilor din ariile protejate (siturile NATURA 2000 : ROSPA0092 Pãdurea Bârnova si ROSCI0135 Pãdurea Bârnova – Repedea si cele 4 rezervatii suprapuse: Rezervatia Locul Fosilifer Dealul Repedea, Poiana cu Schit, Pietrosu, Poieni Cãrbunãrie)

1.1.1. Loc de desfãsurare:

- teritoriul administrativ a 7 comune: Bârnova (nord), Tomesti, Comarna, Schitu Duca (est), Dobrovãt (sud) si Grajduri, Ciurea (vest) ;

- teritoriul siturilor NATURA 2000 : ROSPA0092 Pãdurea Bârnova (15.690,4 ha) si ROSCI0135 Pãdurea Bârnova – Repedea (12.428,4 ha) (Nicoarã M. si Bomher E., 2010).

Comuna Bârnova, pe teritoriul cãreia se aflã si o mare parte din ariile protejate mentionate în titlul proiectului se aflã la limita sudicã a teritoriului administrativ al municipiului Iasi, având o suprafatã totalã de 4122 ha (0,75 % din suprafata judetului) si o populatie de 2935 de locuitori. În afara municipiului Iasi, comuna se învecineazã la est cu comunele Tomesti, Comarna si Schitu Duca, la sud cu Dobrovãt si la vest cu Grajduri si Ciurea. În componenta acestei comune intrã satele: Bârnova, Cercu, Pãun, Pietrãrie, Todirel si Visani.

Istoria comunei Bârnova este strâns legatã atât de istoria Mãnãstirii Bârnova, cât si a celorlalte biserici si schituri de pe aceste meleaguri. Prima atestare documentarã a existentei pe aceste teritorii a unei asezãri omenesti apare odatã cu prima atestare a fiintãrii unei mãnãstiri (primul domnitor moldovean care a ctitorit o bisericã de lemn pe aceste locuri a fost domnitorul Ieremia Movilã în anul 1603). Satul Bârnova este atestat ca sat în anul 1840 când avea si stampilã.