Monitoring Ecologic

Domeniu: Biologie

Conține 1 fișier: pptx

Pagini : 107 în total

Mărime: 2.15MB (arhivat)

Publicat de: Ludovic Crețu

Puncte necesare: 12

Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Prof. univ. Dr. Mircea Nicoară

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

Cuprins
Capitolul 1 MEDIUL ÎNCONJURĂTOR
Definiţii (mediu, ecosferă, ecosistem)
Forme de agresiune antropogenă asupra mediului
1.2.1. Poluarea
1.2.2. Supraexploatarea resurselor naturale
1.2.2.1. Agricultura intensivă
1.2.2.2. Defrişările masive
1.2.2.3 Supraexploatarea florei şi faunei
1.2.3. Intervenţia omului în echilibrele naturale
1.2.3.1. Amenajări hidrotehnice: baraje, lacuri de acumulare, regularizarea râurilor
1.2.3.2. Modificarea compoziţiei specifice a biocenozelor locale
1.2.4. Explozia demografică şi amprenta ecologică
Capitolul 2 MANAGEMENTUL INFORMAŢIILOR DE MEDIU
Capitolul 3 OBIECTUL MONITORINGULUI DE MEDIU
Capitolul 4 CLASIFICAREA ACTIVITĂŢILOR DE MONITORING AL MEDIULUI
4.1 Monitoringul de mediu integrat
4.2 Utilizarea sistemelor de sateliţi în monitoringul ecologic (teledetecţia)
Capitolul 5 PROGRAME INTERNAŢIONALE DE MONITORING
5.1 Sistemul Global de Monitoring al Mediului (G.E.M.S.)
5.2 Monitoringul de fond global integrat al poluării mediului (I.G.B.M.)
Capitolul 6 SISTEMUL DE MONITORING INTEGRAT AL CALITĂŢII MEDIULUI DIN ROMÂNIA (S.M.I.R.)
6.1 Subsistemul naţional de supraveghere a calităţii apelor
6.2 Subsistemul naţional de supraveghere a calităţii aerului
6.3 Subsistemul naţional de supraveghere a calităţii solului
Capitolul 7 MONITORINGUL REZERVAŢIILOR BIOSFEREI (AL NIVELULUI DE FOND)
7.1 Monitoringul biodiversităţii în Delta Dunării
Capitolul 8 RISCUL ECOLOGIC
8.1 Tipuri de risc
8.2 Sursele riscului
8.3 Percepţia riscului
8.4 Reglementarea riscului
8.5 Managementul riscului
8.6 Încercările de estimare a riscului ecologic
Capitolul 9 MODELAREA SISTEMELOR ECOLOGICE
9.1 Modelul parţial de poluare
Capitolul. 10 REGLAREA CALITĂŢII MEDIULUI NATURAL ÎNCONJURĂTOR

Extras din proiect

“Nu cred că există ceva mai important decât conservarea naturii, cu excepţia supravieţuirii omului, şi aceste două noţiuni sunt atât de strâns legate încât este greu să le desparţi.”

(Charles Linderberg)

Introducere

Fiecare ecosistem îşi poate utiliza capacitatea de autoreglare numai în măsura în care ea nu este suprasolicitată.

Când presiunea ce se exercită asupra sistemului este superioară mijloacelor sale de autoreglare, sistemul se va prăbuşi inevitabil.

Raportul om/natură s-a schimbat radical odată cu prima revoluţie industrială.

Natura a fost tratată ca un adversar, în luptă cu care erau permise toate mijloacele.

Actuala criză ambientală (epuizarea resurselor naturale şi poluarea mediului, reducerea fondului genetic de plante şi animale):

- este reală

- este globală

- este cronică

- este cauzată de om.

Nu acţiunile individului izolat cauzează modificări de substanţă asupra mediului, ci colectivităţile umane, deci criza ambientală nu este numai o problemă ecologică, ci are şi un pronunţat caracter social.

Factorii responsabili de declanşarea şi agravarea crizei ecologice: activitatea economică, progresul tehnologic, creşterea demografică sunt mai puţin vinovaţi decât modul neadecvat de consum şi de producţie, îndeosebi în ţările industrializate .

(Întâlnirea la Vârf a Pământului, iunie 1992, cu privire la mediu şi dezvoltare – „Agenda 21”)

Între patrimoniul cultural şi patrimoniul natural există o întrepătrundere, ceea ce face inutil paralelismul eforturilor de protecţie separată a acestora.

Cele două sunt reunite în noţiunea comună de "patrimoniu mondial", fiind tratate în mod egal de Convenţia privind patrimoniul mondial, cultural şi natural (1972).

Populaţia trebuie sensibilizată faţă de valorile patrimoniale, constituente ale identităţii lor culturale şi încurajată să participe la ocrotirea acestora (managementul participativ).

Calitatea vieţii se cuantifică şi prin indicatori specifici mediului.

"Ecologia supravieţuirii", ce îşi propune ameliorarea calităţii mediului natural, trebuie să se împletească cu "ecologia supervieţuirii" care îşi propune îmbunătăţirea calităţii vieţii.