Parcul Național Chiwan

Delimitare geografică și istoric

Fondat în 1973 sub denumirea Parcul Național Regal Chitwan iar ulterior introdus în patrimoniul UNESCO în 1984, deține o suprafață de 952.63km2 și este localizat într-un areal format din mai multe văi tropicale cunoscute sub numele de Inner Terai lowlands.

Situat în centrul sudic al Nepalului acesta intră sub administrația districtelor Nawalpur, Parasi, Chitwan și Makwanpur.

Altitudinea variază de la 100m în văile tropicale până la 815m în Sivalik Hills.

În nord-vestul ariei protejate, sistemul fluvial Narayani-Rapti formează un platou natural pentru așezările umane. Adiacent la est de Parcul Național Chitwan se află Parcul Național Parsa, la sud este Parcul Național Valmiki, Rezervația de Tigri Indieni.

Aria protejată efectivă de 2.075 km2 reprezintă Unitatea de Conservare a Tigrilor (TCU) Chitwan-Parsa-Valmiki, care face parte dintr-un bloc imens de 3.549 km2 de pajiști aluviale și păduri subtropicale umede de foioase.

Începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea, Chitwan a fost un teren de vânătoare preferat pentru clasa conducătoare a Nepalului în timpul sezonului rece de iarnă. Până în anii 1950, călătoria de la Kathmandu până în sudul Nepalului a fost grea, deoarece în zonă se putea ajunge doar pe jos și dura câteva săptămâni. Au fost înființate tabere confortabile pentru vânătorii feudali, aceștia stabilindu-se aici pentru câteva luni și împușcând sute de tigri, rinoceri, elefanți, leoparzi și urși leneși.

Date istorice relevă că în 1950, pădurea și pășunile din Chitwan se întindeau pe mai mult de 2.600 km2 fiind gazda a aproximativ 800 de rinoceri. Când fermierii săraci din mijlocul dealurilor s-au mutat în Valea Chitwan în căutare de teren arabil, zona a fost ulterior deschisă pentru așezare, iar braconajul faunei sălbatice a explodat.

În 1957, prima lege de conservare a țării s-a ocupat de protecția rinocerilor și a habitatului lor. În 1959, Edward Pritchard Gee a întreprins un studiu al zonei, a recomandat crearea unei zone protejate la nord de râul Rapti și a unui sanctuar destinat conservării faunei sălbatice pentru o perioadă de probă care a durat 10 ani.

După publicarea datelor obținute în cercetarea sa, atât Societatea de Conservare a Faunei, cât și Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii, au recomandat extinderea sanctuarului spre sud.

Cu toate acestea până la sfârșitul anilor 1960, 70% din junglele lui Chitwan fuseseră defrișate, mii de oameni stabilindu-se acolo, lucru care a dus la scăderea numarului de rinoceri până la 95 de exemplare.

Declinul dramatic al populației de rinoceri și amploarea braconajului au determinat guvernul să instituie Gaida Gasti - o patrulă de recunoaștere a rinocerilor formată din 130 de oameni înarmați și o rețea de posturi de pază în toată regiunea Chitwan.

În 1973 s-a stabilit prin hotărâre guvernamentală o arie oficială care inițial acoperea o suprafață de 544 km2. Astfel au fost oficializate primele arii protejate din Chitwan.

Odată cu stabilirea acestora comunitățile Tharu au fost forțate să se mute de pe pământurile lor tradiționale și li s-a refuzat orice drept de a deține pământ, fiind condamnați la foamete și sărăcie.

Atunci când parcul național a fost desemnat, soldații nepalezi au distrus satele situate în interiorul graniței parcului, incendiind case și călcând câmpurile cu ajutorul elefanților. Oamenii Tharu au fost forțați să plece sub amenințarea armei.

În 1977, parcul a fost extins la suprafața actuală de 952,63 km2. În 1997, o zonă tampon de 766,1 km2 a fost adăugată la nord și la vest de sistemul fluvial Narayani-Rapti și între limita de sud-est a parcului cu granița internațională cu India.

Sediul administrativ al parcului se află în Kasara, zonă cu centre de reproducție ce vizează conservarea speciilor de grâu și a broaștelor țestoase.

În 2008, a fost inaugurat un centru de creștere a vulturilor care urmărește să dețină până la 25 de perechi din fiecare dintre cele două specii de vulturi Gyps care sunt în stare critică în Nepal - vulturul oriental cu spate alb și vulturul cu cioc zvelt.