Poliatrita cronică reumatoidă

INTRODUCERE:

In ultimii ani conditia de stress a facut ca organismul sa reactioneze printr-o scadere a bagajului immunologic.

Drept consecinta s-au inmultit afectiunile cu mecanism patologic autoimun. Printre acestea se numara si ,,Poliartrita reumatoida" in tratarea careia metodologiile de: masaj, ergoterapie si chiar climatologie.

Desi suferintele musculare, articulare si periarticulare sunt tot atat de vechi cat si specia umana, ele au inceput sa fie denumite sub termenul generic de ,,Reumatism" doar in ultimii 300 ani.

,,Rheuma" in greceste inseamna a curge si termenul a fost utilizat pentru a desemna acele suferinte articulare care tree de la o articulatie la alta fara a lasa urme.

Astazi notiunea de ,,Reumatism" a devenit foarte larga, incluzand treptat boli foarte diferite una de alta, dar care au un factor comun sediul principal al suferintelor, respectiv structurile articulare si periarticulare.

Poliartrita reumatoida afecteaza aparatul locomotor avand predilectie pentru scheletul membrelor si articulatii mai putin afectati fiind muschii.

Segmentele anatomice mai frecvent interesate in cadrul poliartritei reumatoide sunt: scheletul membrelor superioare si inferioare precum si articulatiile corespunzatoare acestora.

ANATOMIA SI FIZIOLOGIA SISTEMULUI OSOS

In cadrul acestui capitol voi descrie scheletul membrelor, articulatiile si muschii.

Scheletul membrelor:

Membrele sau extremitatile sunt doua perechi de apendice mobile destinate diferitelor miscari. Ele sunt grupate in membrele superioare si membrele inferioare.

Scheletul membrului superior este constituit din patru segmente: umar, brat, antebrat, mana.

Deoarece in cadrul bolii pe care o prezint articulatiile preferential afectate sunt cele distale voi insista mai putin pe anatomia celorlalte.

Scheletul bratului:

Humerusul este un os lung si pereche. Prezinta o diafiza si doua epifize.

Oasele antebratului:

Antebratul are doua oase paralele: unul situat in prelungirea degetului mic si altul situat in prelungirea policelui numit radius. Aceste doua oase se articuleaza prin epifizele lor ramanand distantate la nivelul diafizei prin spatiul interosos. Examinate pe scheletul articulat se vede ca radiusul depaseste ulna prin epifiza lui inferioara si este depasit de aceasta prin epifiza superioara. Ca urmare, ulna precumpaneste in formarea articulatiei cotului, iar radiusul in formarea articulatiei radiocarpiene. Diafizele celor doua oase sunt prismatice, triunghiulare, fiecare prezinta trei fete si trei margini.

Ulna este un os lung si pereche situat in partea mediala a antebratului in prelungirea degetului mic. Pe scheletul articulat el este putin oblic de sus in jos si mediu lateral, formand cu humerusul un unghi cu deschidere laterala.

Radiusul este un os lung si pereche situat in partea laterala a antebratului in dreptul policelui. Prezinta un cap si doua epifize.

Scheletul mainii:

Este format din 27 oase dispuse in trei grupe: carpul, metacarpul si oasele degetelor.

Carpul este format din opt oase dispuse pe doua randuri; in primul rand proximal si incepand de la police in directia degetului mic se gasesc patru oase: scafoidul, semilimarul, piramidalul si pisipormul; in al doilea rand sau distal se gasesc in aceeasi ordine alte patru oase: trapezul, trapezoidul, capitalul si osul cu carlig. Toate aceste oase au o forma aproape cubica, fiecare avand o fata inferioara, o fata anterioara (palmara) si una dorsala si in fine o fata laterala si una mediala.

Metacarpul constitute scheletul palmei si dosul rnainii si este format din cinci oase metacarpiene a caror numerotare se face lateromedial de la I la V.

Oasele degetelor:

Degetele sunt in numar de cinci numerotate lateromedial de la I la V.

Fiecare deget are cate un nume: police, indice, mediu, inelar si mic.

Oasele care formeaza degetele se numesc falange, se gasesc in total 14 falange deoarece fiacare deget are trei, afara de police care are numai doua.

Scheletul membrului inferior:

Oasele membrului inferior se divid ca si oasele membrului superior in doua grupe: Centura membrului si membrul liber.

Centura membrului inferior se compune din doua oase coxale.

Oasele membrului liber sunt situate la cele trei segmente ale membrului inferior: la coapsa se gasesc femurul si patela, la gamba tibia si fibula, iar la picior distingem: tarsul, metatarsul si oasele degetelor.

Oasele coxale care reprezinta centura membrului inferior se unesc intre ele cu sacrul si coccigele formand peretele osos al unei cavitati importante numite pelvis.

Scheletul piciorului:

Piciorul la om prezinta caractere de diferentiere foarte importante, caractere ce sunt strans legate de procesul de umanizare.

Piciorul la om este foarte bine adaptat bipedei si indeplineste doua functii: de sustinere a corpului (de statiune) si de miscare (de locomotie).