Polimorfismul Populațional și Melanismul Industrial

Domeniu: Biologie

Conține 1 fișier: doc

Pagini : 72 în total

Cuvinte : 23620

Mărime: 2.13MB (arhivat)

Publicat de: Anamaria B.

Puncte necesare: 12

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

CAP.1. POLIMORFISMUL POPULATIONAL 5
1.1. Polimorfismul în cadrul populatiilor naturale 5
1.2 Tipuri principale de polimorfism 7
1.2.1. Polimorfismul balansat 7
1.2.2. Polimorfismul efemer 9
1.2.3. Polimorfismul neutru 9
1.2.4. Polimorfismul geografic si ecologic 10
1.2.5. Polimorfismul sexual 11
1.2.6. Polimorfismul criptic 11
1.3. Polimorfismul la plante, animale si om 12
1.3.1. Polimorfismul la plante 12
1.3.2. Polimorfismul la animale 13
1.3.3. Polimorfismul la om 14
1.4. Bazele genetice ale polimorfismului 16
1.4.1. Controlul genetic al polimorfismului 16
1.4.2. Rolul polimorfismului în evolutie 19
CAP. 2. MELANISMUL INDUSTRIAL 21
2.1. Cauzele melanismului industrial 22
2.2. Genetica formelor melanice 23
2.3. Melanismul recesiv 25
2.3.1. Melanismul industrial si selectia progresiva 26
2.3.2. Melanismul industrial si mutatia 27
2.3.3. Melanismul industrial – tip de polimorfism efemer 27
2.3.4.Transformarea polimorfismului efemer în polimorfism balansat 28
2.4. Melanismul industrial si rolul creator al selectiei naturale 28
2.5. Raspândirea melanismului industrial 29
2.6.Melanismul industrial la Adalia bipunctata 30
2.6.1. Distributia geografica si cauzele melanismului industrial la Adalia bipunctata .30
CAP.3.DIFERENTE ÎN CADRUL ECHILIBRULUI TERMIC, TEMPERATURII CORPULUI SI ACTIVITATII ÎNTRE FORMELE NON-MELANICE SI MELANICE ALE BUBURUZEI CU DOUA PETE ADALIA BIPUNCTATA .36
3.1. Introducere 36
3.2. Materiale si metode 38
3.3. Schimburile fluxurilor de energie în stare de repaus 39
3.3.1. Animalele de experienta 41
3.4. Masuratorile privind transmitanta elitrei 42
3.5. Masuratori privind temperatura corpului si alte caracteristici 42
3.6. Planul experimental 43
3.6.1. Temperatura corpului 43
3.6.2. Activitatea buburuzelor 44
3.6.3. Rezultate 45
3.6.3.1. Temperatura în exces 46
3.6.3.2.Temperatura corpului 48
3.6.3.3.Activitatea buburuzelor 49
3.6.3.4.Influenta radiatiilor si a temperaturii ambiante în timp asupra activitatii si a vitezei de deplasare 49
3.6.3.5.Influenta dimensiunii corpului 51
3.6.3.6.Seriile de control 52
3.6.3.7.Influenta vântului 54
3.7. Discutie 55
3.8. Anexa 60
CAP.4. DATE PRIVIND POSIBILITATEA IDENTIFICARII MELANISMULUI INDUSTRIAL ÎN BAZINUL BAIA MARE 62
4.1. Poluarea mediului în zona Baia Mare 62
4.1.1. Surse de poluare 62
4.1.2. Factorii meteorologici determinanti în distributia poluantilor 64
4.1.3. Nivelul poluarii în bazinul industrial Baia Mare 66
4.2.Unele observatii privind prezente formelor melanice de Adalia bipunctata în zona Baia Mare 67
4.2.1.Materialul biologic studiat 67
4.2.2.Datele obtinute si discutia lor 68
CONCLUZII 73
BIBLIOGRAFIE 74

Extras din proiect

1.1. Polimorfismul în cadrul populatiilor naturale

Termenul de polimorfism apartine lui Ford (1940), care a introdus ti a definit acest termen cu ocazia elaborarii lucrarii „Polimorphism and taxonomii” în anul 1940. Prin polimorfism genetic se întelege coexistenta simultana si regulata în aceeasi populatie a doua sau mai multe forme discontinue în proportii care nu pot fi atribuite mutatiei recurente chiar în cazul celei mai rare. Cu aceasta ocazie, Ford a facut si prima clasificare a polimorfismului.

Polimorfismul se raporteaza întotdeauna la variabilitatea din interiorul unei populatii. Initial el a fost definit ca aparitia unor forme discontinue, izbitor de deosebite. În prezent este acceptata definitia data de Ford (1940).

Notiunea de „polimorphism” trebuie deosebita de cea de „politipism”, termen ce se aplica unor categorii compuse. Spre exemplu o specie este politipica atunci când este compusa dintr-un numar de subspecii; un gen este politipic când este alcatuit din câteva specii. Orice populatie umana este polimorfica, dar specia umana luata în ansamblu este politipica (Haldane, 1949).

Când s-a elaborat pentru prima data termenul „polimorfic” el avea o aplicatie vaga, folosindu-se pentru a desemna orice fel de variatie fenotipica, indiferent de baza genetica. Furnicile si termitele erau denumite polimorfice datorita faptului ca din punct de vedere morfologic castele lor se deosebeau, desi din punct de vedere genetic ele erau identice. Specia Florida caeruela era considerata polimorfica, deoarece formele tinere aveau culoare alba iar adultii culoarea albastra.

Pentru a conferii mai multa precizie notiunii de „polimorfism”, în prezent se include în aceasta notiune numai polimorfismul genetic. Întrucât prin aceasta abordare a notiunii de polimorfism variatia negenetica a fenotipului ramâne fara denumire, Mayr (1963) a propus termenul de „poliphenism”. Poliphenismul desemneaza variabilitatea negenetica discontinua, asa cum sunt diferitele caste de insecte, sau anumite stadii ale ciclului vital (larve-adulti). Dar poliphenismul poate include si continuitatea, asa cum este cazul ciclomorfozei organismelor de apa dulce sau unele variatii de anotimp.

Pe parcursul timpului au existat tendinte de înlocuire a termenului de polimorfism genetic cu alte denumiri. Astfel Huxley (1955) a propus în acest sens termenul de „morfism”. El n-a putut fi acceptat, dat fiind ca nu include idea mai multor variante. Termenul „morf” este acceptat atunci când se au în vedere variantele ce contribuie la polimorfism. Morfele au creat mari greutati taxonomistilor, datorita deosebirilor lor fata de tipul „normal” al populatiei. Din aceasta cauza, anumite morfe erau considerate specii de sine statatoare, asa cum sustineau adeptii speciei morfologice.

În prezent, este indiferent cât de mari sunt deosebirile între morfe, ele nu sunt nici specii, nici subspecii si nici rase. Niciodata un fenotip din interiorul unei populatii nu a format vreo rasa. Se desprinde deci concluzia ca în timp ce polimorfismul este u fenomen de intrapopulatie, rasa constituie un fenomen de interpopulatie.

Genele implicate în polimorfism, au, în general, efecte discontinue evidente, putându-se usor distinge fenotipic. De aceea, astfel de gene sunt mai usor de analizat decât marea majoritate a genelor unei populatii, care, mai mult sau mai putin sunt ascunse.

Variatia discontinua, adica polimorfismul, care in general este determinata genetic, se mentine prin mecanisme comutatoare, cum ar fi o gena majora, o super-gena sau o reconstructie de cromozomi (spre exemplu o inversie). Genele majore ca si alte elemente reglatoare prin comutarea genetica, au întotdeauna efecte multiple influentând organismul într-o varietate de modalitati. Atunci când genele respective controleaza polimorfismul, au o importanta de supravietuire. Totusi unele gene sunt dezavantajoase organismului, motiv pentru care, înca dintr-un stadiu timpuriu de viata, ele sunt eliminate. Ca urmare, fiecare din genele dezavantajoase va fi putin raspândita, fiind mentinute doar la un nivel determinat de ritmul lor de mutatie.

Rezulta de aici ca, daca vreun caracter monofactorial este câtusi de putin raspândit, el trebuie sa aiba o oarecare valoare. Când fazele polimorfe sunt mai putin obisnuite, se poate gresi în aprecierea corecta a polimorfismului genetic. Astfel, gene distincte au uneori în aparenta efecte identice. În astfel de cazuri, o forma rara poate crea impresia ca apare ceva mai frecvent decât ar face-o daca diferitele gene majore, care îi pot da nastere, ar putea fi deosebite fenotipic. Totusi, genele care dobândesc si pastreaza un avantaj global se vor raspândi, pâna când vor disloca alelele lor „normale”, reducându-le la statutul de mutante rare. În timpul desfasurarii acestui proces, populatia manifesta un polimorfism tranzitoriu care nu constituie o situatie obisnuita, deoarece genele avantajoase sunt de obicei încorporate în constelatia de gene a organismului. Numai când una din ele a devenit recent avantajoasa, datorita unei schimbari în mediul înconjurator sau în complexul de gene al populatiei, se vor crea conditii pentru analiza raspândirii ei în toata comunitatea.