Cuprins
- CUPRINS
- CAPITOLUL I. CADRUL NATURAL
- 1.1. Aşezare geografică
- 1.2. Clima
- 1.3. Relieful
- 1.4. Solul
- 1.5. Hidrografia
- 1.6. Vegetaţia şi fauna
- CAPITOLUL II. IMPORTANŢA CULTURILOR DE CEREALE PĂIOASE
- CAPITOLUL III. CERINŢELE FAŢĂ DE FACTORII CLIMATICI ŞI TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A CEREALELOR PĂIOASE
- 3.1. Cerinţele culturilor de cereale păioase faţă de factorii climatici
- 3.2. Tehnologia de cultivare la culturile de cereale păioase
- CAPITOLUL IV. PREZENTAREA PRINCIPALELOR SPECII DĂUNĂTOARE ÎN CULTURILE DE CEREALE PĂIOASE
- 4.1. Eurygaster spp.
- 4.2. Aelia spp.
- 4.3. Haplothrips tritici Kurdj
- 4.4. Schizaphis graminum Rond.
- 4.5. Zabrus tenebrioides Goeze
- 4.6. Anisoplia spp.
- 4.7. Cephus pygmaeus L.
- 4.8. Mayetiola destructor Say
- 4.9. Haplodiplosis marginata Rübs
- CAPITOLUL V. REZULTATE OBŢINUTE
- CAPITOLUL VI. PROGNOZA ŞI AVERTIZAREA ÎN COMBATEREA PLOŞNIŢELOR CEREALELOR
- 5.1. Elaborarea prognozelor de lungă durată
- 5.1.1. Scări de estimare
- 5.1.2. Hărţi de răspândire şi prognoză
- 5.1.3. Biotermogramele
- 5.2. Elaborarea prognozelor de scurtă durată
- 5.3.Prognoza şi avertizarea ploşniţelor cerealelor
- CAPITOLUL VII. MĂSURI DE PREVENIRE ŞI COMBATERE INTEGRATĂ
- 6.1. Măsuri de carantină fitosanitară
- 6.2. Măsuri agrofitotehnice
- 6.3. Măsuri fizico-mecanice
- 6.4. Combaterea biologică
- 6.5. Combaterea chimică
- CAPITOLUL VIII. CONCLUZII
- BIBLIOGRAFIE
Extras din proiect
CAPITOLUL I
CADRUL NATURAL
Istoricul Centrului de Protectie a Plantelor Dorohoi
În anul 1962 s-a înfiinţat Consiliul Agricol Raional, în cadrul caruia s-a format Serviciul de Horticultură şi Protecţia Plantelor.
În anul 1964, Serviciul de Horticultură şi Protecţia Plantelor şi-a schimbat denumirea în Centrul de combatere a Bolilor şi Dăunătorilor Dorohoi. Începând din anul 1967 Centrul de combatere a Bolilor şi Dăunătorilor a devenit instituţie separată, având buget propriu.
Actualmente activitatea centrului este dirijata de Unitatea Fitosanitara Botosani, subordonata Directiei Ftosanitare Bucuresti.
În cadrul Unităţii Fitosanitare Botoşani activează în prezent trei servicii:
- serviciul carantină, care monitorizează bolile şi dăunătorii de carantină şi care verifică din punct de vedere fitosanitar importurile şi exporturile de produse vegetale, conform ordinului 101/2004;
- serviciul prognoză şi avertizare, care monitorizează bolile şi dăunătorii din culturile agricole, vii şi livezi şi care transmite buletine de avertizare primăriilor şi unităţilor agricole;
- serviciul tehnic, care asigură consultanţa tehnică producătorilor agricoli,întocmeşte situaţiile operative privind acţiunile de protecţia plantelor în judeţ, întocmeşte dări de seamă semestriale privind acţiunile de protecţie a plantelor şi a stocurilor de produse de uz fitosanitar, autorizează prestatorii de servicii şi utilizatorii de produse de uz fitosanitar, etc.
1.1. Aşezarea geografică
Oraşul este situat în nord-estul ţării, la o distanţă de 493 km de Bucureşti pe calea ferată şi de 488 km, pe şosea. În cadrul judeţului Botoşani, se gaseşte în nord-vestul acestuia, la 35 km de municipiul cu acelaşi nume pe DN 29 B şi la 36 km pe calea ferată; se afla la 36 km de Darabani pe DN 29 A, la 40 km de Săveni pe DJ 292, la 45 km de oraşul Suceava pe DN 29 A şi la 150 km de oraşul Iaşi.
Din punct de vedere geografic, Dorohoiul este aşezat în vecinatatea zonei de contact dintre podişul Sucevei (regiunea de dealuri înalte Bour Ibaneşti de pe stânga Siretului) şi Campia Moldovei, în Depresiunea Dorohoi, pe cursul superior al râului Jijia, în aval de confluenţa acestuia cu pârâul Buhai.
Dealurile de la nord, nord-vest şi vest de oraş au înăltimi în jur de 400 m (Măgura Ibăneşti-385 m, Pietriş – Dersca- 472 m). Ele alcătuesc o ramă înaltă, forma unei semilune sau a unui arc cu deschiderea spre sud-est. Contactul cu regiunea vecină- Campia Moldovei-, cu un relief mai coborât cu aproximativ 200 m, se face printr-o zonă al carei relief coboară în pantă puternica, alcătuind aşa numita coastă a Ibăneştilor şi a Dorohoiului. Spre est şi sud-est de oraş se întinde Campia Moldovei, cu dealuri domoale, văi largi străbătute de ape, cu numeroase iazuri şi cu vegetaţie de luncă şi baltă.
Intravilanul Dorohoiului se desfasoara intr-o regiune cu relief colinar, fragmentata de Jijia si afluentii sai (paraiele Buhai, Morii si Ladarita-Zahorna).
Spre vest de oraş, la circa 15 km se află valea Siretului, iar către nord-est şi est, la circa 35-40 km, se găseste valea Prutului.
Ca pozitie pe glob, oraşul Dorohoi este aşezat la intersecţia paralelei 47°68' N cu meridianul de 26°23'. Situarea pe coordonatele geografice amintite, spre estul ţării, face ca soarele să răsară şi să apună cu 24 minute mai devreme decât în localităţile din vestul ţării şi să fie resimţită din plin influenţa climatului continental excesiv. Aşezarea în latitudine la nord de mijlocul distanţei dintre Ecuator şi Polul Nord face ca oraşul să primească o cantitate de căldura solară mai mică decât localitaţile din sudul ţării, zilele să fie mai lungi cu o jumatate de ora la solstiţiul de vară, primăverile să întârzie cu două săptămâni, toamnele să vină mai timpuriu, iernile să fie mai lungi.
1.2. Clima
Clima din oraşul Dorohoi este temperat-continentală cu nuanţe excesive. Acest caracter al climei este deteminat de poziţia latitudinală a oraşului, dinamica generală a atmosferei relieful din zonă şi de suprafaţă activă, importanţi factori climatogeni.
Poziţia latitudinală la care este aşezat oraşul Dorohoi face ca şi unghiul de incidenţă al razelor solare cu suprafaţa orizontală a relifului să fie mai mic ca al localităţilor situate mai spre sud, ceea ce are ca rezultat direct primirea unei cantităţi de energie radiantă solară mai mică.
Aşezarea geografică a oraşului în partea extrem nord-estica a ţării şi în preajma zonei de contact dintre două subunităţi de relief cu altitudini diferite face ca masele de aer care se deplaseaza peste dealurile înalte, coborând spre oraş, să sufere o uşoară încălzire, ridicând temperatura. În schimb, masele de aer care se deplasează dinspre est, sud-est şi sud, venind din regiuni continentale vaste, îşi domolesc viteza în faţa barajului orografic format de dealurile înalte din vest, nord-vest şi nord, accentuându-şi continentalizarea (frig accentuat iarna si calduri mari vara).
În lumina valorii şi influenţei factorilor climatogeni, principalele elmente ale climei au următoarele valori caracteristice:
Temperatura medie a aerului a fost de 8,4°C, calculată pentru perioada 1894-1972. Maxima medie s-a înregistrat în luna iulie (20,1°C), iar minima medie în ianuarie (-5,1°C). Valoarea termiă a iernii a fost de - 3,3°C, a verii de 19,2°C, a toamnei de 9°C şi a primăverii de 8,5°C.
Temperaturile extreme absolute au valori mari. Cea mai ridicată temperatura a fost de 38°C, înregistrată la 6 august 1905, iar cea mai coborâtă de –32,5 °C înregistrată la 5 februarie 1937 şi 11/12 ianuarie 1940. Amplitidinea maximă absolută de 70,5°C evidenţiază caracterul continental cu nuanţă excesivă al climei.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Stabilirea Elementelor de Prognoza si Avertizare la Principalii Daunatori din Culturile de Cereale Paioase in Conditiile CPP Dorohoi.doc