Studiul algelor verzi filamentoase din Rezervatia Naturala Mlastinile Satchinez

Imagine preview
(9/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Studiul algelor verzi filamentoase din Rezervatia Naturala Mlastinile Satchinez.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier docx de 21 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domeniu: Biologie

Cuprins

INTRODUCERE 3
Capitolul 1. Caracterizarea Fizico-Geografică a Rezervației
Naturale Mlaștinile Satchinez 4
1.1 Așezare 4
1.2 Relief 5
1.3 Structura geomorfologică 5
1.4 Soluri 5
1.5 Clima 6
1.6 Rețeaua hidrografică 6
1.7 Biodiversitatea 7
1.7.1 Flora 8
1.7.2 Vegetația 9
1.7.3 Fauna 11
1.8 Impactul antropic 12
Capitolul 2. Algele verzi ca bioindicatori 14
2.1 Algele verzi. Statusul ecologic și identificarea calității apei 15
2.1.1 Statusul nutrienților anorganici 15
2.1.2 Poluarea organică 16
MATERIALE ȘI METODE 17
3.1 Prelevarea, conservarea și prelucrarea probelor 17
REZULTATE ȘI DISCUȚII 27
4.1 Identificare taxonomică 27
4.2 Conspectul florei de alge verzi filamentoase identificate si caracterizarea ecologică a acesteia 27
4.3 Analiza florei algale identificate 36
CONCLUZII 38
BIBLIOGRAFIE 39

Extras din document

Scopul acestui studiu a fost de a analiza flora algală macrofitică din zona Rezervația Naturală Mlaștinile Satchinez și de a identifica speciile de alge verzi filamentoase ce prezintă o importanță din punct de vedere al indicării stării generale ale ecosistemului acvatic.

S-au identificat 10 specii de alge verzi macrofitice, dintre care, 7 indică prin prezența lor un anumit caracter al zonei de studiu.

Am ales să realizez acest studiu din motive personale, zona studiată fiind localizată in proxima apropiere de locul în care am copilărit și am crescut. Am simțit că este în datoria mea să contribui la completarea cu informații referitoare la flora acestei zone, și anume, Rezervația Naturală Mlaștinile Satchinez.

Capitolul 1. Caracterizarea Fizico-Geografică a Rezervației

Naturale Mlaștinile Satchinez

1.1 Așezare

Rezervația Naturală Mlaștinile Satchinez este localizată la nord-vest de municipiul Timișoara, la o distanță de aproximativ 25 km de aceasta și 0,5 km de comuna Satchinez.

Rezervația propriu-zisă ocupă lunca râului Ier (Apa Mare) între localitățile Satchinez și Bărăteaz (Stănescu, 2005).

Pe o lungime de cca 30 km, între localitățile Vinga (județul Arad) și Biled (județul Timiș), de o parte și alta a pârâului Ier (Apa Mare) se întinde Valea Ierului. Lățimea albiei majore variază între 200-1200 m, fiind mărginită de versanți scurți, cu înclinații de 12-15 grade. În înteriorul albiei majore șerpuiește firul văii (albia minoră) (Kiss, 2002).

Actuala rezervație se află în arealul Mărășești - Ratu Lisului (Ratu Dutin), situat între localitățile Satchinez și Bărăteaz, caracterizată prin existența unor mlaștini permanente ce alternează cu suprafețe ocupate de stuf, bălți, fânețe și pâlcuri de sălcii (Stănescu, 2005).

1.2 Relief

Câmpia joasă a Banatului este o câmpie de subsidență, a cărei altitudine nu depășește 90 m. Este cea mai coborâtă treaptă de formă de relief și a fost identificată în extremitatea SV a localității Biled și în mici intrânduri pe teritoriul localității Satchinez.(Kiss, 2002).

Câmpia înalta a Vingăi are altitudini variabile între 90-120 m. Ca aspect general este plană, fragmentată de văi de eroziune, cu profil transversal în formă de “U”, care se lărgesc pe linia de inserție a acestei unități cu câmpia joasă. Această unitate de relief a fost identificată, cuprinzând marea majoritate a Văii Ierului (Kiss, 2002).

1.3 Structura geomorfologică

Arealul descris se încadrează, ca macrorelief în marele ținut al Câmpiei Tisei. Geneza acestui relief este legată de mișcările orogenetice în paralel cu retragerea apelor Lacului Panonic. După retragerea apelor, fundul Lacului Panonic a devenit o zonă întinsă de mlaștini, drenate ulterior de apele râurilor Mureș, Beghei, Timiș etc. Ritmicitatea sedimentării a fost controlată de stările de interferență între dinamica internă (neotectonică) si cea externă (climatul periglaciar și eroziunea fluviatilă).(Kiss, 2002).

Astfel s-au format câmpia de divagare (Câmpia joasă) și câmpia piemontană a glaciesului subcolinelor (Câmpia înaltă) (Kiss, 2002).

1.4 Soluri

Evoluția solurilor este cea caracteristică familiei cernoziomurilor. Conform regimului hidric, dar condiționate și geomorfologic, în Câmpia înaltă predomină solurile auotomorfe iar în Câmpia joasă, de divagare, predomină solurile autohidromorfe și hidromorfe (Kiss, 2002).

După Kiss (2002) complexele de soluri din Valea Ierului se pot grupa, în funcție de geneză, structură și de importanța productivă, astfel:

1.Grupa solurilor cernoziomice de fâneață

2.Grupa solurilor de fâneață-stepă

3.Grupa solurilor cernoziomurilor levigate

4.Grupa solurilor erodate

5.Grupa solurilor coluvo-aluviale

6.Grupa solurilor lăcoviște

7.Grupa solurilor sărăturate

8.Solurile mlaștinilor

1.5 Clima

Zona se află la interferența unor manifestări climatic majore. Cea continentală se manifestă mai pregnant în perioada rece a anului. La noi, ea favorizează apariția aerului polar continental, datorită anticiclonului Siberian, în alternanță cu ciclonii nord-atlantici, care aduc aer rece și umed din zonelepolare maritime. Cea maritimă produce efectele cele mai importante, primăvara și toamna, având influența cea mai mare asupra climei. Aduce dinspre Oceanul Atlantic mase de aer cu grad ridicat de umiditate și ploi, prin anticiclonul Azorelor. Cea mediteraneană menține iernile blânde, efectele subtropicale, și ploile calde în lunile de vară, prin ciclonii mediteraneeni (Kiss, 2002).

Pe fondul acestor influențe climatice, temperatura aerului, precipitațiile, evapotranspirația, presiunea și umiditatea atmosferică primesc caracterele lor predominante, devenind componentele unei clime temperate, cu un grad de continentalism moderat, cu influențe subtropicale, mai mult sau mai puțin accentuate (Kiss, 2002).

1.6 Rețeaua hidrografică

Apa, prin prezența ei în Rezervația Naturală Mlaștinile Satchinez, influențează direct evoluția biocenozelor și a proceselor formatoare din cadrul acestora. (Kiss, 2002).

După Kiss (2002), provine din mai multe surse. Prima este reprezentată de cea pe cale meteorică, sub formă de ploaie și ninsoare. Apele subterane reprezintă o altă sursă, iar cea de-a treia, cu o pondere însemnată care satisface necesarul de apă, este reprezentată de cursurile apelor de suprafață.

Împreună cu lacurile o vastă rețea de canale de desecare și irigații formează rețeaua hidrografică (Kiss, 2002).

Rezervația Naturală Mlaștinile Satchinez este amplasată în bazinul hidrografic Timiș-Bega, pe albia majoră a pârâului Ier (Apa Mare), între km 3+800 și 21+400, în aval de satul Bărăteaz și în dreptul comunei Satchinez (Kiss, 2002).

Fisiere in arhiva (1):

  • Studiul algelor verzi filamentoase din Rezervatia Naturala Mlastinile Satchinez.docx

Bibliografie

Atazadeh, I., Sharifi, M., Algae as Bioindicators, Lambert Academic Publishing House, Saarbrucken, Germany, 2010.
Bellinger, E., Sigee. D., Freshwater Algae:Identification and Use as Bioindicators, Wiley-Blackwell, Chichester, West Sussex, UK, 2010.
Benson-Evans K, Antoine R (1996) A Guide to the Freshwater, Brackish and Marine Algae of South Wales, UK. Antony Rowe, Chippenham. 12:287
Bolas P., Lund J. (1974) Some factors affecting the growth of Cladophora glomerata in the Kentish Stour. Proceedings of the Society for Water Treatment and Examination 21: 16.
Canter-Lund, H., Lund, J. W. G. 1995. Freshwater algae. Their microscopic world explored. Biopress, Bristol, 360 p.
Dodds, W. K., Gudder, D. A. 1992. The ecology of Cladophora. Journal of Phycology 27:415- 416.
Forest, H. 1956. A study of the genera Draparnaldia Bory and Draparnaldiopsis Smith and Klyver. Castanea 21:1- 15.
Fritsch F., Rich F., (1907) Studies on the occurrence and reproduction of British freshwater algae in nature. 1. Preliminary observations on Spirogyra. Annals of Botany 21: 423-436.
Fritsch F. 1935. The structure and reproduction of the algae, Vol.1. Cambridge University Press, Cambridge, UK, 791 p.
Gibson M., Whitton B., 1987,Influence of phosphorus on morphology and physiology of freshwater Chaetophora, Draparnaldia and Stigeoclonium (Chaetophorales, Chlorophyta). Phycologia 26:72.
Hoek C., Mann D., Jahns H., 1995,Algae An Introduction to Phycology. Cambridge University Press, Cambridge. 657 pp.
Hoshaw, W., Wells, V., McCourt, M. 1987. A polyploidy species complex in Spirogyra maxima (Chlorophyta, Zygnemataceae), a species with large chromosomes. Journal ofPhycology 23:26
Huxley R., (2002) Phylum Chlorophyta, Order Oedogoniales, Oedogonium. The Freshwater Algal Flora of the British Isles an Identification Guide to Freshwater and Terrestrial Algae. Cambridge University Press and The NaturalHistoryMuseum, London. pp. 425-426.
Kadlubowska, J. Z. 1972. Flora Sl⁄odkowodna Polski, Vol. 12A.Chlorophyta. V. Conjugales. Zygnemaceae, Zrostnicowate.Polska Akademia Nauk, Krakow, 431 p.
Kiss A.,, Rezervația ornitologică Satchinez, Ed. Excelsior, Timișoara, 2002.
Marson J., (1992) Observations on sexual reproduction in species of Spirogyra (Zygnemaphyceae: Zygnemaceae). Microscopy. Journal of the Quekett Microscopical Club 36: 714.