Tehnici de Identificare a Germenilor Vibrio, Yersinia și Campylobacter

1. Introducere

Tehnici de identificare a germenilor Vibryo, Yersinia şi Campylobacter

Datorită bolilor grave pe care le pot provoca la animale şi în final la om, cercetările privind tehnicile de identificare a acestor germeni şi metodele de prevenire au căpătat o mare amploare.

Gastroenteritele sunt cele mai frecvente boli,produse de aceşti germeni.

În Romania Bârzoi şi Lăzărescu (1972) au izolat mai multe tulpini de vibrioni non-holerici din peştele marin.

Cel mai frecvent mod de îmbolnăvire este prin consumul de alimente contaminate.

2. Tehnici de Identificare a germenului Vibrio

2.1 Caractere generale

Genul Vibrio face parte din familia Vibrionaceae.Cuprinde 76 de specii. Genul reuneşte bacilli gram negativi cu aspect caracteristic de virgulă, necapsulogeni,nesporogeni şi extreme de mobile. În mediile lichide prezintă flageli polari, iar pe mediile solide formează flageli laterali.

V. parahaemolyticus reprezintă prin principala cauză a gastroenteritelor epidemice, mai ales în zonele unde se consumă peşte crud (Japonia). Alimentele frecvent implicate în epidemiile cu V. parahaemolyticus sunt reprezentate de: peşte, stridii, creveţi, crabi, homari, scoici. Toxiinfecţiile alimentare sunt probabil provocate de refrigerarea necorespunzatoare, de fierberea insuficientă, de contaminarea încrucişată sau de recontaminare.

Sunt germeni nepretenţioşi nutritiv,facultativ anaerobi şi fermentează zaharurile fără producere de gaz. Produc variate enzime extracelulare, care includ toxine citotoxice şi citolitice, neuraminidază, chitinază, proteaze, lipaze, etc.

Sunt organisme acvatice adaptate la variate salinitaţi. Abundă în apele marine şi estuariene în simbioză cu vertebratele şi nevertebratele acestor ecosisteme.

Vibrio vulnificus pe placa Petri

2.2 Taxonomie

Familia Vibrionaceae cuprinde genurile: Vibrio, Allomonas, Catenococcus, Enterovibrio, Grimontia, Listonella, Photobacterium, Salinivibrio.

În genul Vibrio sunt încadrate mai multe mai multe specii, patogene şi nepatogene.

Sunt cunoscute pănă în prezent aproximativ 49 de specii de Vibrio, patogene atât pentru om (aproximativ 12) cât şi pentru animale.

Dintre speciile nou încadrate şi descrise de către Bergey’s Manual of Determinative Bacteriology, 9th ed. amintim :

-Vibrio albensis, a fost descris de catre Lehmann şi Neumann în 1896 şi inclus taxonomic de Skerman in 1980;

-Vibrio campbelli a fost denumită şi studiată de Baumann in 1981;

-Vibrio ichtyoenteri a fost descrisă în 1996 de Ishimaru şi colaboratorii.

2.3 Istoric

Holera a fost descrisă pe toate continentele în decursul a şase pandemii. Prima a aparut in 1817, în India, Pakistan de unde a difuzat în China şi Europa în decursul a patru ani. Cea de-a doua s-a declanşat în Europa (1829) şi a difuzat în America de Nord.

În Romania a fost semnalată în 1913, în cursul celei de–a şasea pandemii. Înca din 1855, Snow a aratat că holera este transmisă la om de un microb din apă, fecale sau alimente contaminate.

În anul 1883, Robert Koch izolează agentul cauzal şi demonstrează reproducerea bolii la cobaii inoculaţi intraduodenal şi intragastric.

Încadrat în categoria vibrionilor non-holerici, Vibrio parahaemolyticus determină gastroenterite la consumatorii de produse acvatice contaminate.

Bârzoi şi Lăzărescu (1972) au izolat mai multe tulpini de vibrioni non-holerici din peştele marin, în Romania.