Tehnologii de epurare aerobă

1.Introducere

Majoritatea activităților economice necesită folosirea resurselor naturale,lăsandu-și, in mod inevitabil, amprenta asupra ecosistemele terestre. Folosirea in excesa resurselor naturale a dus la situația in care multe ecosisteme nu se mai pot reface saususține și cei care pierd sunt tot oamenii care se bazeaza pe ele.

În procesul unei dezvoltări durabile, atît la nivel naţional, cat şi internaţional,problema gospodăririi resurselor de apă ocupă un loc major, ţinandu-se cont că apa,considerată mult timp ca o resursă inepuizabilă şi regenerabilă, a devenit şi se dovedeşte tot mai evident unul dintre factorii limitativi in dezvoltarea socio-economică.

Ca principal factor de mediu şi vector major de propagare a poluării la nivel local şi transfrontalier, ca resursă vitală a suportului vieţii, apa a cunoscut o serie de etape din punct de vedere a organizării managementului propriu.

Principala dimensiune a apei este calitatea, care constituie in prezent un obiectiv major in gospodărirea apelor, la care activitatea de monitoring are un rol determinant,reprezentand instrumentul de bază in dezvoltarea politicilor de apă, asigurarea managementului aferent.

Reprezentand o activitate de bază in gospodărirea integrată a apelor,monitoringul calităţii acestora a devenit in prezent un instrument indispensabil evaluărilor spaţio-temporare privitoare la tendinţele de evoluţie a concentraţiilor şi încărcărilor de poluanţi, a celor legate de încadrarea in criterii şi obiective de calitate,amortizarea poluărilor accidentale la nivel local şi regional, cît şi in contextual transfrontier.

Epurarea apelor uzate are ca obiectiv principal indepărtarea din apele uzate asubstanţelor in suspensie, a substanţelor toxice, microorganismelor, in scopul protecţiei mediului.

Epurarea apelor uzate se realizează in staţii de epurare. Acestea reprezintă ansamblul de construcţii şi instalaţii, în care apele de canalizare sunt supuse proceselor tehnologice de epurare, prin care calitatea lor se modifică, astfel incat să indeplineascăcondiţiile prescrise de primire in emisar şi de indepărtare a substanţelor reţinute de aceste ape.

Exploatarea staţiilor de epurare se reflectă in costul epurării apei (lei/m3 apă epurată), in condiţiile în care se realizează integral indicii stabiliţi, conform normelor în vigoare pentru primirea apelor uzate in receptor.

Toate cheltuielile arătate se stabilesc in proiect pentru fiecare varianta de staţie de epurare studiată, pentru fiecare etapă de dezvoltare a acesteia.

Apa este un factor important in echilibrele ecologice, iar poluarea acesteia este o problema actuala cu consecinte mai mult sau mai putin grave asupra populatiei.

Sub efectul schimbării demografice şi a creşterii economice, apa este tot mai mult extrasă, utilizată, reutilizată, tratată şi aruncată. Urbanismul, agricultura, industria şi schimbările climatice exercită o presiune crescîndă in acelaşi timp asupra cantităţiişi calităţii resurselor noastre hidrice.

Poluarea apei este in creştere la nivel mondial şi, in fiecare zi, circa două milioane de tone de deşeuri sunt aruncate în rîuri, fluvii, lacuri şi mări. În ţările în curs de dezvoltare, nu mai puţin de 70 la sută din deşeurile industriale sunt deversate în ape fără să fie tratate, poluand sever resursele de apă potabilă. Creşterea poluării contribuie la reducerea accesului la apa curată în lume, afectează sănătatea umană şi ecosistemele atît cele terestre, cît şi maritime.

2.Metode de epurare a apelor uzate

Epurarea apelor reprezintă un proces complex de reţinere şi neutralizare a substanţelor nocive dizolvate, in stare coloidală sau de suspensii, prezente in apele uzate industriale şi orăşeneşti, care nu sunt acceptate in mediul acvatic in care se face deversarea apelor tratate şi care permite refacerea proprietăţilor fizico-chimice ale apei înainte de utilizare.

Epurarea apelor uzate cuprinde două mari grupe de operaţii succesive:

1.reţinerea sau neutralizarea substanţelor nocive sau valorificabile prezente inapele uzate;

2. prelucrarea materialului rezultat din prima operaţie. Astfel, epurarea are ca rezultate finale:

- ape epurate, in diferite grade, vărsate in emisar sau care pot fi valorificate in irigaţii sau alte scopuri;

- nămoluri, care sunt prelucrate, depozitate, descompuse sau valorificate.

În funcţie de tipul si tehnologia de epurare folosită, se pot intalni diferite instalaţii de epurare a apelor uzate, cu costuri şi performanţe de epurare diferite.

Pentru a respecta condiţiile de evacuare impuse, o sursă de poluare trebuie să aleagă tehnologiile şi instalaţiile adecvate, astfel incat efluentul staţiei de epurare să aibă caracteristici cantitative şi calitative corespunzătoare.

Procedeele de epurare a apelor uzate, intalnite in acest proces tehnologic,denumite după procesele care se bazează, sunt următoarele:

• epurarea mecanică- in care procedeele de epurare sunt de natură fizică;

• epurarea chimică- in care procedeele de epurare sunt de natura fizicochimică;

• epurarea biologica- in care procedeele de epurare sunt atat de natură fizică cît şi biochimică;

• treapta terţiară- are rolul de a înlătura compuşi în exces;

Combinarea acestor metode permite o purificare avansată, efluenţii epuraţi putînd fi reintroduşi in circuitul economic.

Adoptarea unui anumit procedeu depinde de:

- cantitatea efluentului;

- conţinutul in poluanţi;

- condiţiile de calitate impuse la evacuarea apei epurate in emisar;

- mijloacele financiare ale agentului economic respectiv.