Norme de redactare pentru lucrări de licență, disertație, doctorat

FIGURILE. Orice tip de ilustratie diferita de tabele (grafice, harti, fotografii, desene, schite s.a.) poarta numele de „figura”. Figurile ajuta la prezentarea datelor si rezultatelor cercetarii, ca si la întelegerea rapida si corecta a textului. Chiar daca figurile nu ofera o informatie precisa, obligând la estimarea valorilor (fapt pentru care multi cercetatori opteaza pentru tabele) si la completarea informatiei prin imaginatie (ca în cazul desenelor si fotografiilor), introducerea lor în textul ra¬portului de cercetare este bine venita (sparge monotonia prezentarii) si, uneori, absolut necesara (prezentarea printr-o schita desenata sau cu ajutorul fotografiei a situatiei experimentale, a aparatelor de laborator, localizarea cartografica a satelor monografiate, prezentarea fotografica a portului dintr-o zona etnografica etc.).

Simplitatea, claritatea si continuitatea reprezinta standardele unei bune ilustratii. Figurile utilizate în lucrarile sociologice trebuie sa aduca un plus de informatie, relevând ceea ce este esential, nu sa dubleze textul. Ele trebuie sa fie usor de perceput si de înteles (eliminarea detaliilor, explicarea simbolurilor, diferentierea liniilor etc.). STAS 8660-82 precizeaza exigentele fata de lucrarile stiintifice:

• Se numeroteaza cu cifre arabe.

• Când exista o singura figura, aceasta nu se numeroteaza.

• Numerotarea figurilor se face fie în cadrul întregii lucrari, fie pe capitole.

• Numerotarea figurilor, precedata de prescurtarea „Fig.", se plaseaza dedesubtul acestora.

• Explicatia figurii (titlul) este precedata de numarul figurii.

• Când este cazul, dupa explicatia figurii se trece între paran¬teze drepte numarul lucrarii, conform listei bibliografice, din care figura a fost preluata.

Ar mai fi de precizat ca:

• In „sistemul Harvard", trimiterea la lucrarea din care a fost preluata o figura se face prin indicarea între paranteze rotunde a numelui autorului, a anului de aparitie a lucrarii si a paginii de unde a fost extrasa respectiva figura.

• La numerotarea si explicatia figurilor se utilizeaza de regula aceeasi litera (tip, marime) ca si în cadrul textului lucrarii.

• Între numarul figurii si explicatia ei se pune punct sau se lasa un spatiu alb, corespunzator unui numar de doua-trei semne tipografice.

• La sfârsitul explicatiei figurilor nu se pune punct.

„Graficele” de toate tipurile sunt nelipsite din textele stiintifice. Cu ajutorul graficelor putem exprima foarte sugestiv anumite caracte¬ristici ale datelor (de exemplu, valoarea relativa si absoluta), ca si relatiile dintre datele de cercetare (de exemplu, comparatii sau distri¬butii). Graficele sunt de mai multe tipuri. Cu ajutorul graficelor li¬niare se poate exprima relatia dintre doua variabile cantitative. Variabila independenta este trecuta pe orizontala (axa x), iar variabila dependenta pe verticala (axa y). Valorile liniare (cu intervale de crestere egale sau logaritmice) sunt marcate pe cele doua axe.

Graficul va fi însotit de o legenda care arata semnificatia simbolurilor. Nu se recomanda men¬tionarea în clar: „Legenda”. Este suficient sa explicam semnificatia liniilor sau a barelor din grafice (Figura 2).

Pentru ilustrarea lucrarilor bazate pe cercetari concrete mai putem folosi si grafuri, desene sau fotografii.

Ca si tabelele, figurile vor fi numerotate cu cifre arabe de la l la N sau pe capitole. Identificarea figurilor citate se face prin referire la numarul lor. În text se va face trimitere la „Figura” sau se va închide între paranteze (vezi Figura X). Înaintea titlului (explicatiei) figurilor se scrie „Fig.” sau „Figura”. Dupa numarul figurii se pune punct si se lasa un spatiu de doua-trei semne tipografice pâna la începutul explicatiei.

Explicatia unei figuri este mai ampla decât un titlu, se plaseaza sub cadrul desenat, iar legenda în interiorul acestuia. Recomandarile mentionate nu sunt restrictive, ci doar orientative.

Prezentarea tabelelor, dactilografierea sau editarea lor compute¬rizata impun respectarea normelor din STAS 6524-82, cu unele adaptari dictate de extinderea culegerii computerizate a textelor si de imperativul racordarii la standardele occidentale din domeniu. Folosindu-ma de lucrarea lui Nicolae Gherghel (1996, 194-195), voi atrage atentia ca la dactilografierea (editarea) tabelelor:

• „Capul tabelului” se desparte de piciorul sau printr-o linie ori¬zontala simpla sau dubla.

• „Etajele rubricilor” se despart între ele prin linii orizontale simple.

• „Titlurile rubricilor”, ca si titlurile coloanelor, se scriu cu litere de rând.

• „Cuvintele din titlurile rubricilor” nu se prescurteaza.

• „Textul” compus din coloane de text sau cifre se dactilografiaza (editeaza) la un rând si jumatate.

• „Notele” se plaseaza dupa linia de închidere a tabelului, la minimum doua rânduri albe distanta.

• Când tabelele ocupa mai mult de o pagina, se numeroteaza rubricile, iar pe paginile urmatoare, între doua linii orizontale simple, se trec doar numerele corespunzatoare titlului coloa¬nelor.