Activitatea Fondurilor de Investiții în România

CAPITOLUL I

REGLEMENTĂRI LEGISLATIVE PRIVIND FONDURILE DE INVESTIŢII ÎN ROMÂNIA

În România activitatea fondurilor de investiţii este supusă autorizării şi supravegherii Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.), autoritatea legală în domeniul pieţei de capital, ce este subordonată parlamentului. Primele reglementări privind fondurile de investiţii la noi în ţară au fost Ordonanţa de Urgenţă 24/1993 şi Regulamentul 9/1996 emis de C.N.V.M. Din 2002 Ordonanţa 24/1993 a fost abrogată şi înlocuită cu Ordonanţa de Urgenţă 26/2002 privind organismele de plasament colectiv şi Regulamentul 3/2003.

O dată cu intrarea în vigoare a legii pieţei de capital nr 297 / 2004, orice reglementare anterioară a fost însă abrogată, titlul trei al acesteia - Organisme de plasament colectiv, ocupându-se de problematica fondurilor. De asemenea, C.N.V.M. a elaborat ca urmare a noii legi a pieţei de capital un alt regulament – Regulamentul 15/2004 care este în vigoare în momentul de faţă.

Astfel, conformn capitolului V, organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (O.P.C.V.M.) sunt considerate a fi fondurile deschise de investiţii şi societăţile de investiţii, care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) au ca unic scop efectuarea de investiţii colective, plasând resursele băneşti în instrumente financiare lichide şi operând pe principiul diversificării riscului şi administrării prudenţiale;

b) titlurile de participare sunt, la cererea deţinătorilor, răscumpărabile continuu din activele respectivelor organisme. Activitatea O.P.C.V.M. de a se asigura că valoarea titlurilor sale de participare pe o piaţă nu variază semnificativ în raport cu valoarea activului net unitar, poate fi considerată echivalentă a operaţiunii de răscumpărare.

În prezent, date fiind noile reglementări ale pieţei de capital introduse prin Legea nr. 297 din 28.06.2004, sediul materiei capitalului de risc nu mai este Ordonanţa Guvernului nr. 20/1998 privind constituirea şi funcţionarea fondurilor cu capital de risc, care a fost abrogată expres prin Legea anterior menţionată, ci capitolul 6 al Legii speciale, intitulat „Organisme de plasament colectiv, altele decât O.P.C.V.M.”.

Legea pieţei de capital nr. 297/2004 impune obligativitatea altor organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (A.O.P.C.) de a se înregistra la C.N.V.M. şi le defineşte ca fiind:

a) fondurile închise de investiţii, care sunt înfiinţate pe bază de contract de societate civilă şi care au obligaţia de a răscumpăra titlurile de participare la intervale de timp prestabilite sau la anumite date, în conformitate cu documentele de constituire. Fondurile închise de investiţii înregistrate la C.N.V.M. sunt administrate de o S.A.I. (societate de administrare a investiţiilor).

Ordinul Consiliului Concurenţei nr. 16/2003 precizează: „Termenul „capital de risc” se referă în principal la capitalul de risc furnizat prin fondurile de investiţii (fondurile de capital de risc) create în acest scop. Aceste fonduri reprezintă o combinaţie de fonduri proprii, „fonduri mezanin”, şi fonduri împrumutate, iar termenul „capital de risc” acoperă ansamblul acestor finanţări”. Acelaşi Ordin explică fondul mezanin ca fiind un provizion financiar al unei societăţi după ce s-a asigurat finanţarea de pornire; acest tip de finanţare reprezintă un stadiu intermediar în finanţarea unei noi societăţi, aflându-se între furnizarea unui credit şi cumpărarea de acţiuni.

b) societăţile de investiţii de tip închis, care sunt înfiinţate prin act constitutiv, emit un număr limitat de acţiuni şi sunt tranzacţionate pe o piaţă.

În limbajul internaţional fondurile deschise de investiţii sunt denumite “open end funds”, sau “UCITS” (Undertakings for Collective Investment in Transferable Securities) conform directivei Europene 85/611 iar fondurile închise de investiţii “closed end funds” (Non UCITS). În România există în prezent ambele categorii de fonduri.

CAPITOLUL II

FONDURILE DESCHISE DE INVESTIŢII

2.1. Noţiuni introductive privind constituirea şi funcţionarea fondurilor deschise de investiţii

Peste 80 de milioane de americani, adică jumătate din numărul gospodăriilor din această ţară, sunt investitori în fonduri de investiţii. Valoric, acest lucru se traduce în mii de miliarde de dolari plasate în aceste instrumente de investiţie.

În România însă situaţia este cu totul alta. Doar câteva zeci de mii de investitori au ales acest tip de investiţie. Faptul se datorează şi numeroaselor scandaluri din ultimii 16 ani, legate de fondurile mutuale. Un fond deschis de investiţii este o entitate fără personalitate juridică, constituită în baza unui contract de societate civilă şi este un instrument de investiţie colectiv care acumulează bani de la mai multe persoane (investitorii în fonduri), bani pe care administratorul fondului îi investeşte, conform politicii declarate a fondului, în: instrumente ale pieţei monetare, obligaţiuni municipale şi/sau corporatiste, acţiuni tranzacţionate pe piaţa bursieră, precum şi în alte valori mobiliare permise de autoritatea de reglementare (CNVM).

Fondurile mutuale se caracterizează prin emisiunea continuă de titluri de participare, numite şi unităti de investiţie (aceste titluri nu sunt acţiuni, pentru că fondul nu are personalitate juridică). Practic, aceasta înseamnă că pentru fiecare investitor care doreşte să-şi plaseze banii în fond se emit noi titluri.