Bursa de Mărfuri

INTRODUCERE

Piaţa bursieră este rezultatul unui proces evolutiv îndelungat, produsul dezvoltării economiei de schimb, al pieţei. Aceasta şi-a afirmat virtuţile în condiţiile atingerii unui anumit grad al funcţionalităţii economiei de piaţă, a comerţului organizat. De-a lungul secolelor, bursele şi-au demonstrat viabilitatea, îmbinând tehnicile tradiţionale cu mijloacele de comunicare şi informare moderne, ce au condus la perfecţionarea relaţiilor economice între principalii parteneri la tranzacţiile comerciale şi financiare şi, implicit, la realizarea interesului lor de profit, dar şi de acoperire a riscurilor de producţie şi de preţ.

De aceea lucrarea de fată işi propune să urmarească evoluţia şi perspectivele instituţiilor bursiere în România. Integrarea României în Uniunea Europeană anunţă schimbări legislative şi instituţionale în domeniul pieţelor. Procesul evolutiv al afirmării economiei de piaţă şi respectiv al instituţiei bursiere reliefează interdependenţele dintre economie, piaţă în general şi bursă. Se poate spune că piaţa bursieră a devenit axul structural definitoriu al economiei moderne, suportul de primă importanţă al întregii activităţi economice, factor al accelerării creşterii economice şi „barometru” al pulsului dezvoltării economico-sociale. Pe măsura dezvoltării şi perfecţionării activităţii economice, aceasta exercită o influenţă crescândă asupra desfăşurării eficiente şi a celorlalte domenii ale activităţii umane. În condiţiile contemporane, piaţa bursieră este o prezenţă activă, deseori decisivă, în peisajul economiei concurenţiale, prin care se identifică oportunităţile de câştig şi atitudinea ei deschisă faţă de risc, creativitate, operativitate şi transparenţă. Piaţa şi diferitele ei tipuri de existenţă reprezintă rezultatul evoluţiei activităţii economice, a schimbului, în calitate de componentă esenţială a acesteia, care la un moment dat a generat şi apariţia bursei de mărfuri, inclusiv a celei de valori. Existenţa şi funcţionarea pieţei bursiere este subordonată satisfacerii trebuinţelor sociale, a unor noi funcţii, din ce în ce mai complexe ale mecanismelor economiei de piaţă libere.

CAPITOLUL I

BURSA- FUNDAMENTE TEORETICE

I. 1. DEFINIŢIA CONCEPTULUI DE BURSĂ

Noţiunea de bursă are o gamă variată de înţelesuri. În limbajul comun, cuvântul bursă se referă la alocaţia bănească oferită gratuit de către stat, instituţii sau firme pentru elevi, studenţi, cercetători (bursă de studii) şi trimite etimologic la “săculeţul “ folosit în Evul Mediu pentru păstrarea banilor.

Al doilea sens include o serie de variante tematice, prin termenul bursă indicându-se în mod curent:

- piaţa în genere, adică locul unde se efectuează schimburi comerciale sau, mai exact ansamblul tranzacţiilor cu mărfuri sau valori. Această accepţiune este reflectată de corespondentul englezesc exchange (schimb) şi desemnează orice fel de piaţă, indiferent de obiectul tranzacţiilor sau modul de funcţionare;

- tranzacţii cu anumite categorii de bunuri, servicii sau valori şi/sau la nivelul preţurilor în operaţiunile respective de schimb. În acest sens se vorbeşete, de exemplu de bursa aurului, bursa valutară (operaţiuni de schimb cu monede străine), bursa operelor de artă (vânzări/cumpărări de tablouri etc.) sau bursa sportivilor profesionişti;

- piaţă, având un mod de existenţă şi funcţionare aparte. Sintagma “bursa neagră”, de exemplu se referă la forma clandestină a pieţei respective, reprezentând relaţii de schimb, care se sustrag normelor legale privind actele si faptele de comerţ;

- întrunirea (şedinţa) operatorilor, utilizîndu-se sintagme de genul: “bursa s-a deschis la 10:00 AM şi s-a închis la ora 14:00 PM)”;

- trendul cotaţiilor înregistrat în cursul unei perioade de timp.

Cel mai frecvent însă, termenul desemnează o instituţie a economiei de piaţă ─ bursa ─ ca formă organizată de schimb pentru mărfuri şi valori.

Denumirea se pare că provine de la numele unei vechi familii de hangii, Van der Boursen, care a înfiinţat la Bruges (Flandra), un local numit Hotel de Bourses, în holul căruia se negociau periodic metale preţioase (aur, argint, platina), precum şi hârtii de valoare. Pe frontispiciu, clădirea avea sculptate în piatră trei pungi (fr. bourses), de unde şi denumirea localului, care în secolele XIII- XIV a servit drept loc de întâlnire pentru negustori.

Numeroasele accepţiuni ale termenului au generat multiple definiţii ale bursei.

Bursa este o instituţie unde se negociază hârtii de valoare şi valute străine sau unde se desfăşoară tranzacţii cu mărfuri.

Pe baza multiplelor accepţiuni ale termenului de bursă, identificăm şi numeroase definiţii cu privire la acest concept.

Astfel „Legea română asupra burselor" din 1929 - „Legea Madgearu" - arată că „bursele sunt instituţii publice create în scopul de a reuni pe comercianţi, industriaşi, producători, amatori şi asiguratori în vederea negocierii valorilor publice şi private, monedelor, devizelor, mărfurilor, producselor, închirierii vaselor şi acoperirii riscurilor de tot felul". Prin urmare bursa este o piaţă, care se particularizează prin obiectul tranzacţiilor şi modul de organizare şi funcţionare.

Legea 52/1994 (abrogată) privind valorile mobiliare şi bursele de valori definea bursa de valori astfel: “instituţie cu personalitate juridică asigurând publicului prin activitatea intermediarilor autorizaţi sisteme, mecanisme şi proceduri adecvate pentru efectuarea continuă, ordonată, transparentă şi echitabilă a tranzacţiilor cu valori mobiliare şi care constituie piaţa oficială şi organizată pentru negocierea valorilor mobiliare admise la cotă oferind economiilor investite în ele garanţia morală şi securitate financiară prin măsurarea continuă a lichidităţii respectivelor valori mobiliare”.