Bursa de Marfuri

Imagine preview
(8/10 din 3 voturi)

Acest proiect trateaza Bursa de Marfuri.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 52 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: costica,mihai

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 1 puncte.

Domeniu: Burse

Extras din document

1.1. ISTORICUL BURSELOR DE MARFURI

Aparitia si formarea burselor de marfuri este rezultatul unui proces evolutiv firesc care a început în urma cu aproximativ 2000 de ani în Grecia si Roma Antica si continua si astazi. Daca ar fi sa alegem oricare din produsele tranzactionate azi la bursa si am încerca sa-i traversam evolutia pe piata de-a lungul istoriei, am gasi ca acesta a trecut prin cinci faze distincte: oferirea ca dar, schimbul de marfa (barter), contractul cu plata si livrare imediata (spot), contractul cu plata si livrare ulterioara stabilirii pretului (forward) si contractul la termen (futures si options).

Darul si schimbul de marfa dateaza de la începutul civilizatiei. A treia faza, contractul spot, poate fi considerata ca adevaratul început al pietelor de marfa organizate.

Pâna în anul 1600 comertul în Europa si Asia nu a fost destul de intens pentru a permite sustinerea activitatii comerciantilor locali sau a pietelor locale. Periodic, târgurile serveau ca piete de desfacere pentru arii geografice întinse. Aceste târguri au fost organizate la început de comerciantii ambulanti care schimbau marfurile lor locale pe marfuri exotice aduse din tinuturi îndepartate. Banii erau putini si majoritatea tranzactiilor se faceau prin simplu schimb. Acest tip de târg era des organizat în Grecia Antica, în timpul Imperiului Roman, dar si în China.

Treptat, a aparut o retea de târguri specializate si bine organizate. Existau reguli precise care stabileau unde, când si cum pot vinde comerciantii, în functie de tipul de marfa oferit. S-a introdus interdictia contractarii în afara acestor târguri, pentru a preveni acumularea unei cantitati mari de marfa care ar fi permis ulterior controlul pretului.

Cu timpul, s-au constituit asociatii de comert care reprezentau interesele noii clase de comercianti. Disputele din afaceri erau solutionate în tribunale special înfiintate, prin aplicarea codului comerciantului.

Odata cu cresterea numarului de tranzactii s-a introdus ca mijloc de schimb „scrisoarea de târg". Aceste scrisori permiteau amânarea platii unei marfi, deci o extindere a creditului. Comerciantii aveau posibilitatea sa circule din târg în târg reglând platile prin anularea debitelor sau creditelor cu scrisori de târg, platind la sfârsit eventualele datorii ramase, în bani. Asa a aparut piata spot (cash). Adesea, comerciantii prezentau esantioane din marfa lor, urmând ca plata - în bani sau cu scrisoare - sa se faca numai atunci când titlul trecea la cumparator.

Se considera ca radacinile comertului la termen se afla în sistemul de târguri medievale japoneze, care a permis Japoniei sa dezvolte si sa organizeze piata la termen începând cu anul 1697, cu aproape un secol si jumatate înaintea Statelor Unite ale Americii.

Denumirea de „bursa" provine de la orasul Bruges, unde aceste adunari se tineau la Hotel des Bourses, numit asa dupa un senior din vechea si nobila familie van den Boursen care îl construise si pe al carui frontispiciu erau sculptate în piatra trei pungi (fr. bourse). Aici se întâlneau bancherii si negustorii pentru a negocia bani, metale pretioase, hârtii de valoare si marfuri. Cu timpul, locurile de întâlnire ale comerciantilor au primit denumirea de burse.

1.1.1. Primele burse de marfuri în lume

Prima bursa, în acceptiunea moderna, a fost cea de la Anvers, înfiintata în anul 1531. Bursa din Anvers avea o cladire proprie unde se încheiau tranzactii cu marfuri coloniale.

În anul 1554 s-a înfiintat la Londra o bursa denumita „Royal Exchange", care, din 1773 s-a profilat numai pe schimbul de efecte financiare.

În anul 1639 apar la Paris o serie de agentii de schimb în domeniul negocierii titlurilor de valoare; apoi la Lyon, Toulouse si Rouen, iar spre sfârsitul secolului al XVII-lea, la Montpellier.

În Germania, la jumatatea secolului al XVI-lea apar primele burse la Augsburg, Nürnberg si Hamburg, iar la începutul secolului al XVII-lea, bursa din Berlin.

La începutul secolului al XVII-lea la Amsterdam marfurile se puteau negocia în baza contractelor „options" prin care se permitea convenirea unui pret în baza caruia cumparatorul obtinea de la vânzator dreptul de a cumpara o cantitate de marfa la o data stabilita în viitor. Un secol mai târziu, tot în acest mare centru comercial se constituie o bursa a grâului în care se desfasurau tranzactii de trei ori pe saptamâna, într-o hala uriasa de lemn în care fiecare negustor avea un om tocmit pentru a aduce mostre din grâul pe care dorea sa-l vânda si pentru a negocia pretul în functie de calitatea acestuia.

Burse au mai fost înfiintate la Basel (1699), Paris (1724), Viena (1761), New York (1792), Bruxelles (1801), Roma (1827), Madrid (1831), Milano (1833), Geneva (1850), Tokyo (1855) etc.

În secolul al XVIII-lea si în prima jumatate a secolului al XIX-lea în Olanda si Anglia comertul spot devenise deosebit de important pentru materii prime, produse agro-alimentare si industriale.

În 1848 si-a început activitatea Chicago Board of Trade ca bursa de grâne. Câtiva dintre cei mai priceputi comercianti de grâne au hotarât sa se reuneasca într-o bursa organizata de cereale - CBOT. Odata cu aparitia unei burse organizate, care oferea un loc de întâlnire centralizat, investitorii bogati au vazut o oportunitate pentru construirea unor silozuri imense unde sa-si depoziteze grânele pentru consumul pe un an întreg. Aceasta a ajutat la solutionarea problemelor legate de oferta de grâne care existau în trecut în America si a contribuit la stabilirea preturilor cerealelor pentru tot cursul anului. În acest interval de timp s-a produs transformarea comertului „spot" în comert „la termen", proces aparut pentru prima data într-o forma asemanatoare celei existente azi, la Chicago Board of Trade în 1865. Chicago devenise în acel moment capitala mondiala a cerealelor. Acest gen de comert s-a extins apoi la Liverpool, Londra, New York, New Orleans, Berlin.

În 1874, negustorii au format Bursa de Produse din Chicago, unde se comercializau la început unt, oua, brânza, pasari domestice si alte produse agricole. Mai târziu, aceasta a fost numita Bursa de Unt si Oua din Chicago (Chicago Egg&Butter Board). În cele din urma, aceasta a început sa tranzactioneze tipuri de marfa atât de multe si diverse, încât, în 1919, a fost numita mai aproape de realitate, Chicago Mercantile Exchange. Câteva dintre marfurile tranzactionate în acel timp erau cartofii, ceapa si pieile de vita iar din perioada anilor 1950, curcanii, ouale înghetate si slanina de porc au fost adaugate marfurilor care se tranzactionau la CME. Astazi se lucreaza cu patru grupe de produse: marfuri agricole, valute, dobânzi si indici bursieri.

Fisiere in arhiva (1):

  • Bursa de Marfuri.doc