Bursa de valori

INTRODUCERE

Scopul referatului este să ne prezinte toate caracteristicile, informaţiile despre bursa de valori.

Orice economie naţională, indiferent de nivelul său de dezvoltare, este caracterizată de existenţa şi funcţionarea unor pieţe specializate, unde se întâlnesc şi se reglează, liber sau dirijat, cererea şi oferta de active financiare, necesare creării de resurse pentru dezvoltarea producţiei de bunuri şi servicii în cadrul firmelor.

În economia financiară circuitul activelor financiare are loc între mulţimea ofertanţilor de fonduri (investitorii) şi mulţimea utilizatorilor acestora, în vederea realizării unicului scop: satisfacerea nevoii economice, a cărei finalizare este profitul.

Încă de la apariţia lor, bursele de valori s-au bucurat de un interes deosebit din partea marelui public, reprezentând pentru unii o speranţă de îmbogăţire rapidă iar pentru alţii soluţia în căutarea unei certitudini asupra viitorului apropiat sau îndepărtat.

Capitolul 1. Bursa de valori

1.1. Premisele istorice

Înainte ca bursele de valori să se dezvolte în forma actuală mărfurile negociate în aceste instituţii au fost contractele financiare transmisibile. Aceste titluri au căpătat importanţă economică încă de la începutul Evului Mediu.

În nordul Italiei, în vreme ce Renaşterea ajunsese la apogeu, iar noile fluxuri comerciale deveniseră tot mai evidente, a apărut nevoia unor forme de negociere instituţionale pentru creanţele legate de vȃnzarea mărfurilor şi exprimate în diverse monede. Bursele cele mai vechi au fost create, prin urmare, exclusiv în slujba comerţului mondial.

Documentul cel mai vechi se referă la tranzacţiile cvasibursiere de la Lucques din anul 1111, in Italia de Nord, care era cel mai mare centru comercial al Europei. Înscrisurile comerciale au constituit primele mărfuri dematerializate pentru care a fost creată o piaţă specială.

Prima bursă care a apărut la nord de Alpi a fost instalată la Burges în 1409. Denumirea instituţiei era atribuită familiei Van der Borse aflata în acel oraş, pe considerentul că cele trei pungi de bani(Bourses) gravate în piatră pe frontispiciul hanului lor, loc unde se negociau periodic metale preţioase şi, mai târziu,hârtii de valoare, ar sta la originea denumirii de bursă. Coincidenţă sau nu, acelaşi semn – punga cu bani la borsa- era utilizat în oraşele italiene Genova, Florenţa şi Veneţia, pentru a indica locul unde se încheiau chiar tranzacţiile. În acele oraşe din nordul Italiei se negociau, înca din secolul al XIV-lea, titluri pentru împrumuturile de stat emise in 1328. Acest fapt ne permite să apreciem că locul de naştere al primelor burse, în sensul de locuri unde se întâlneau bancherii, negustorii, agentii de schimb şi curtierii pentru a încheia tranzacţii în mod public, poate fi atribuit oraşelor-state Genova, Florenţa şi Veneţia.

Societatea Indiilor Orientale este considerată prima societate pe acţiuni cu grad mare de capitalizare, acţiuni negociate la Bursa din Amsterdam fondată ȋn 1611, ea a fost prima bursă de acţiuni de capital din lume. Aceste tipuri de valori făceau obiectul unui comerţ intens. O altă premieră în evoluţia burselor a fost Bursa de Obligaţiuni de la Frankfurt care, la sfârşitul secolului al XVIII-lea, avea rolul şefului de registru de subscriere a împrumuturilor, iar cu puţin timp înainte, în 1779, Maria Thereza a Austriei lansase primul împrumut de 1000 de obligaţiuni a câte 1000 forinţi fiecare cu o maturitate de 8 ani şi o dobândă de 4,5 la sută pe an.

Încet, bursele s-au dezvoltat şi ca instrument de finanţare a statului, veniturile fiscale nefiind suficiente pentru a acoperi cheltuielile angajate de guvernanţi pentru construcţii somptuoase sau campanii militare.