Bursa de Valori a Moldovei

Imagine preview
(9/10 din 2 voturi)

Acest proiect trateaza Bursa de Valori a Moldovei.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 2 fisiere doc, ppt de 98 de pagini (in total).

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Ilie Livia

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 9 puncte.

Domeniu: Burse

Cuprins

1.Piata secundara de capital
2.Bursa de valori a Moldovei
2.1.Scurt istoric
2.2.Structura organizatorica a BVM
2.3.Structura functionala a BVM
2.4.Sistemul de tranzactionare a valorilor mobiliare la BVM
2.5.Procedura de clearing si decontare pe piata bursiera din Republica Moldova
2.6.Indicii bursieri pe PVM din Republica Moldova
2.7.Activitatea BVM
2.7.1 Retrospectiva activității bursiere pentru anul 2007
2.7.2.Retrospectiva activității bursiere pentru anul 2008
2.7.3.Retrospectiva tranzactiilor bursiere, Aprilie 2009
2.7.4.Alte evolutii ale BVM in anul 2009

Extras din document

1.Piata secundara de capital

Piaţa de capital secundară – piaţa pe care sunt tranzacţionate valori mobiliare primare aflate deja în circulaţie, sunt emise şi tranzacţionate valori mobiliare secundare şi unde participanţii sunt investitorii în dubla calitate de vânzători şi cumpărători. Piaţa secundară furnizează lichiditate pentru investitorii care doresc să-şi schimbe portofoliile înainte de data scadenţei

Piaţa secundara are rolul de concentrare a cererii şi ofertei derivate. Este deschisă, publică (plasamentul se efectuează în marea masă a investitorilor şi tranzacţiile au caracter public). Există în practică emisiuni şi plasamente private, dar ele nu fac obiectul reglementărilor şi nu beneficiază de mecanismele specifice unei pieţe financiare publice

Pentru a funcţiona eficient, piaţa secundară trebuie să respecte anumite cerinţe:

- lichiditate: abundenţa de fonduri şi titluri (asigură continuitatea derulării tranzacţiilor);

- eficienţă: mecanisme operative la costuri cât mai reduse;

- transparenţă: informaţia asigură o bună orientare investiţională şi contracararea tendinţelor de monopol;

- corectitudine: prin reglementări se contracarează tendinţele de manipulare a pieţei;

- adaptabilitate la condiţiile economice şi extra-economice.

Funcţiile pieţei secundare sunt:

- asigurarea lichidităţii şi mobilităţii economiilor investite;

- răspunsul la necesitatea creării unei pieţe oficiale şi organizate pentru deţinătorii care doresc recuperarea fondurilor investite în valori mobiliare înainte de scadenţă (durata de viaţă a acţiunii este egală cu durata de viaţă a emitentului);

- evaluarea permanentă a titlurilor listate.

Clasificarea pieţelor secundare

Pieţele secundare de capital se caracterizează prin existenţa mai multor participanţi de ambele părţi. Există mai multe criterii de departajare:

a) după continuitate:

> pieţe intermitente -> formarea preţurilor se bazează în general pe fixing. Tranzacţionarea valorilor mobiliare este permisă doar în anumite momente specificate: când un titlu este anunţat, acele persoane interesate să vândă sau să cumpere se reunesc pentru o licitaţie explicită. Se anunţă preţuri până când cantitatea cerută este cât mai aproape de cea oferită - cazul procedurii folosite la Bursa de la Paris pentru acţiuni majore. Altă modalitate este reprezentată de încredinţarea ordinelor unui funcţionar: periodic, un specialist al bursei

fixează un preţ care permite tranzacţionarea unui număr maxim de acţiuni de la ordinele acumulate anterior;

> pieţe continue -> tranzacţionarea titlurilor poate avea loc în orice moment. Tranzacţiile nu se încheie la un preţ unic pentru întreaga zi de tranzacţionare, ci la preţuri care se modifică în cursul unei şedinţe de bursă. Deşi mecanismul teoretic implică doar existenţa investitorilor, execuţia practică ar fi ineficientă fără acţiunea intermediarilor; altfel, s-ar cere sume mari pentru ca investitorii să găsească o ofertă bună sau să-şi asume riscul de a accepta una modestă. Ordinele investitorilor intervin mai mult sau mai puţin aleatoriu - preţurile pot varia considerabil pe o astfel de piaţă, depinzând de jocul raportului cerere/ofertă. în practică, intermediarii (dealeri - market-makers şi specialişti), urmărind câştigul personal, reduc fluctuaţiile din preţurile valorilor mobiliare (când acestea nu se

datorează modificărilor de valoare ale activului-suport). în acest proces ei furnizează lichiditate pentru investitori, lichiditatea fiind acceptată în sensul abilităţii investitorului de a transforma valorile mobiliare deţinute în sume cash la un preţ similar cu cel al tranzacţiei anterioare, presupunând că în mecanismul pieţei nu a intervenit o nouă informaţie;

> pieţe mixte.

Pentru titlurile mai importante se tranzacţionează intermitent.

b) după suportul tranzacţional, negocierile pot fi:

> licitaţii libere;

> prin calculator (tehnici electronice);

c) după localizarea ringului de negocieri, pieţele se împart în:

> pieţe centralizate;

> pieţe descentralizate;

d) după proprietatea asupra pieţei şi accesul operatorilor, există pieţe:

> private- după acest principiu funcţionează majoritatea pieţelor

moderne de inspiraţie anglo-saxonă;

> de stat- pieţele sunt privite ca instituţii publice, cu acces liber al

operatorilor;

e) după tehnica tranzacţionării, pot exista sisteme bazate pe:

> dublă licitaţie;

> formatori de piaţă;

f) după modul de formare a preţului valorilor mobiliare, se deosebesc:

> pieţe de licitaţie, în cadrul cărora preţul se formează ca punct de echilibru între cererea şi oferta concentrată la bursă;

> pieţe de negocieri, de tip OTC, unde tranzacţiile se derulează pe baza unui nivel negociat al preţului, astfel încât, în acelaşi moment, aceeaşi valoare mobiliară să poată fi tranzacţionată de mai mulţi intermediari la preţuri diferite.

Raţiunea de a fi a pieţelor secundare ţine de facilităţile pe care le oferă pentru încheierea şi executarea tranzacţiilor cu valori mobiliare. în cazul burselor, concentrarea schimburilor într-un spaţiu dat asigură accesul direct la informaţia de piaţă şi deci lichiditatea, transparenţa şi economia de costuri. Prin tehnica electronică, transmiterea în timp real a datelor către toţi participanţii la sistem face inutilă concentrarea geografică, prin aceasta explicându-se concurenţa puternică pe care pieţele OTC o exercită asupra burselor oficiale.

1.1. Bursa de valori - principala piaţă financiară secundară.

Definire

Bursa de valori este una din cele mai importante institutii ale economiei de piata, un segment al pietei financiare, o piata secundara organizata, transparenta si supravegheata, pe care se încheie tranzactii referitoare la valori mobiliare, derivate ale acestora, bani.

Valorile mobiliare (titlurile financiare) care constituie obiectul principal al contractelor ce se încheie la bursa de valori reprezinta economii financiare, disponibilitati neutilizate ce sunt redirijate în procesul negocierilor catre cele mai productive activitati economice. Bursa de valori apare ca un regulator al fluxurilor financiare, un stimulator si diversificator al productiei rentabile, precum si un detector al productiei nerentabile.

Indiferent de forma ei juridica, care poate fi de drept public sau de drept privat, bursa de valori functioneaza sub controlul si supravegherea guvernului. Pe plan international, în cele mai multe state functioneaza burse de drept privat ca societati pe actiuni. Bursele de drept public sunt administratii ale statului cu caracter nelucrativ. Bursa de valori înfiintata în România în 1994 este o institutie de drept public.

Fisiere in arhiva (2):

  • Bursa de Valori a Moldovei.doc
  • Bursa de Valori a Moldovei.ppt