Organizarea Bursei de Valori

1. Organizarea, rolul şi funcţiile bursei

în economia contemporană

1.1. Scurtă istorie a burselor

Bursele, în general, joacă în lumea contemporană, atât pe termen lung, cât

mai ales pe termen scurt, un rol cu totul special. Influenţele pe care le produc

sunt argumentul cel mai important pentru a afirma că bursele au devenit unul din

stâlpii de cea mai mare importanţă pe care se sprijină lumea contemporană, cel

puţin în dimensiunea ei economică.

Dicţionarul bursier defineşte bursa ca pe o piaţă publică organizată după

uzanţe, unde sunt tratate valori mobiliare şi alte bunuri fungibile. Fiecare ţară

puternic industrializată are mai multe burse. Evoluţia cursurilor principalelor burse

influenţează nu numai celelalte burse din aceeaşi ţară dar şi pe cele străine. Bursa

care dă tonul tendinţei se numeşte bursă directoare. O astfel de bursă directoare

este bursa din New York, în legătură cu care se spune: “când New York-ul strănută,

celelalte burse fac guturai”. Interdependenţa cea mai mare există între bursele din

ţările în care traficul plăţilor nu este supus unor restricţii (Frankfurt, Londra, New

York, Zurich). Profesorul Ioan Popa defineşte bursa ca: piaţă specifică, mecanism

de concentrare a cererii şi ofertei pentru anumite categorii de mărfuri ori pentru

valori, în scopul realizării de tranzacţii într-un cadru organizat şi în mod operativ, în

condiţii de liberă concurenţă. Bursa este piaţă prin excelenţă.1

1 Ioan Popa, op. cit., pag. 25

68

Literatura de specialitate oferă şi alte definiţii:

- “bursa este o instituţie non-profit în cadrul căreia au loc tranzacţii

organizate cu titluri financiare, drepturi şi titluri de mărfuri, executate după

reguli stabilite, obligatorii pentru toţi participanţii.”2

- “bursa de valori este o piaţă publică (fictivă) organizată pentru a

mijloci tranzacţii cu hârtii de valoare pe termen lung, emise anterior de către

cele mai importante societăţi comerciale pe acţiuni, precum şi de către

autorităţi publice”.3

- “bursa este ultimul etaj al unei pieţe, dar al unei pieţe care nu se mai

închide. Ea permite trecerea rapidă de la hârtie la ban şi de la ban la hârtie”.4

- “bursa nu mai este o piaţă originară, pe care se vând şi se cumpără

mărfuri fizice, ci o piaţă derivată, pe care se vând şi se cumpără titluri asupra

mărfurilor. Bursa îşi asumă exclusiv rolul de realizare a tranzacţiei în forma sa

“pură”; mişcarea mărfurilor are loc în afara acestei pieţe” care evidenţiază o

serie de trăsături ale bursei.

În concluzie: bursa reprezintă o tehnică managerială de afaceri economice

specifică economiei de piaţă, având un caracter concurenţial şi care concentrează în

timp şi spaţiu cererea şi oferta de, mărfuri, servicii, valori şi devize, se desfăşoară

după o procedură determinată, potrivit unui program într-un loc cunoscut în

prezenţa vânzătorilor şi a cumpărătorilor, sau a reprezentanţilor acestora.5

Pentru a ajunge aici, însă, a fost parcurs un îndelungat proces evolutiv

care a permis crearea premiselor materiale şi instituţionale ale bursei.

Astfel, prima bursă în accepţiunea modernă a cuvântului a apărut la

Anvers, în 1531. La Paris, în 1639 îşi fac apariţia agenţii de schimb care se

ocupau cu negocierea titlurilor de valoare. De asemenea, în secolul al XVI-lea, se

înfiinţează burse la Lyon, Toulouse şi Rouen, iar spre sfârşitul secolului al XVIIlea

la Montpellier.

2 Maria –Ana Dumitrescu, Dicţionar de termeni şi expresii utilizate în tranzacţiile de bursă,

Ed. Voreep Ex Im, 1994

3 Niţă Dobrotă,Economie Politică,Ed. Economică, 1997, pag.361

4 Fernard Braudel

5 Alexandru Puiu, Management internaţional, Ed. Independenţa Economică, 2003, pag. 284

69

La 24 septembrie 1724, printr-o hotărâre a Consiliului de Stat al Regelui

se înfiinţează bursa din Paris, stabilindu-se astfel şi prima reglementare a pieţei

franceze. Aceasta stabilea sediul bursei la Hotel de Nevers pe strada Vivienne,

frecvenţa operaţiunilor şi interzicea femeilor accesul în bursă. În 1793, bursa

este închisă provizoriu pentru a putea fi deschisă în 1794 în biserica “ Petits

Pires”. La 24 august 1808 Napoleon I începe lucrările la noul edificiu al bursei,

lucrări care se vor încheia în 1826. Astfel, la 3 noiembrie 1826 este inaugurată

noua clădire, un palat în care va funcţiona ca „bursă şi tribunal de comerţ”.

Bursa din Paris funcţionează şi astăzi în acest palat.

La Londra, Thomas Gresham înfiinţează în City, în 1554 o bursă

denumită “Royal Exchange”, care începând cu 1773 se va axa numai pe

schimbul de efecte financiare şi va primi numele de “Stock Exchange”6.

În Germania primele burse iau naştere la jumătatea secolului al XVI –lea

la Augsburg, Nurnberg şi Hamburg. Bursa din Berlin a fost creată în anul 1685.

La Amsterdam bursa a fost înfiinţată în 1608, iar la Viena în anul 1761.

În ceea ce priveşte Statele Unite 24 de mici investitori americani care aveau

obiceiul să se întâlnească sub un platan (button – wood) în partea de sud a New-

York-ului au pus bazele instituţiei care avea să devină prima bursă a lumii.Prin

semnarea Buttonwood Agreement s-a stabilit nivelul comisioanelor fixe percepute

la schimbul titlurilor. Dezvoltarea ulterioară a pieţei a determinat, în 1903,

schimbarea sediului bursei pe Wall Street.

Mai târziu au apărut burse la Bruxelles (1801), Milano (1831), Roma

(1827), Geneva (1850), Genova şi Tokio (1855).

În prezent, în majoritatea ţărilor lumii există burse, chiar dacă nu toate au

aceeaşi importanţă: unele au funcţiuni locale, altele au importanţă naţională, aşa

după cum există şi burse de rezonanţă internaţională cum ar fi cele de la Paris,

Londra, Chicago, New York, Tokio.

Sub denumirea de bursă s-a dezvoltat în timp o anumită diversitate instituţională.

Astfel, începând din secolul al XVIII–lea a început procesul de

specializare a burselor, în burse de mărfuri şi burse de valori.

6 Mugur Nicolae, Lazăr Constantin, Isărescu Mugur, În zgomotul bursei, Ed. Albatros,

Bucureşti, 1982, pag. 5

70

1.2. Bursele şi pieţele internaţionale de mărfuri

Apariţia burselor de mărfuri este rezultatul unui proces legat de

dezvoltarea tranzacţiilor comerciale. Se poate aprecia că târgurile au fost

primele forme de centralizare a pieţelor, deşi ele nu erau specializate şi unele nu

erau nici măcar periodice. Apar însă primele reguli de tranzacţionare stabilite, de

comun acord, între comercianţi, fapt deosebit de important pentru dezvoltarea

ulterioară a pieţelor.