Organizarea, rolul și funcțiile bursei în economia contemporană

I. Scurta istorie a burselor

Bursele, în general, joaca în lumea contemporana, atât pe termen lung, cât mai ales pe termen scurt, un rol cu totul special. Influentele pe care le produc sunt argumentul cel mai important pentru a afirma ca bursele au devenit unul in stâlpii de cea mai mare importanta pe care se sprijina lumea contemporana, el putin în dimensiunea ei economica.

Dictionarul bursier defineste bursa ca pe o piata publica organizata dupa uzante, unde sunt tratate valori mobiliare si alte bunuri fungibile. Fiecare tara puternic industrializata are mai multe burse. Evolutia cursurilor principalelor burse influenteaza nu numai celelalte burse din aceeasi tara dar si pe cele straine. Bursa care da tonul tendintei se numeste bursa directoare.

O astfel de bursa directoare este bursa din New York, în legatura cu care se spune: “când New York-ul stranuta, celelalte burse fac guturai”. Interdependenta cea mai mare exista între bursele din tarile în care traficul platilor nu este supus unor restrictii (Frankfurt, Londra, New York, Zurich). Profesorul Ioan Popa defineste bursa ca: piata specifica, mecanism de concentrare a cererii si ofertei pentru anumite categorii de marfuri ori pentru valori, în scopul realizarii de tranzactii într-un cadru organizat si în mod operativ, în conditii de libera concurenta. Bursa este piata prin excelenta.

Literatura de specialitate ofera si alte definitii:

¾ “bursa este o institutie non-profit în cadrul careia au loc tranzactii organizate cu titluri financiare, drepturi si titluri de marfuri, executate dupa reguli stabilite, obligatorii pentru toti participantii.”2 ¾ “bursa de valori este o piata publica (fictiva) organizata pentru a mijloci tranzactii cu hârtii de valoare pe termen lung, emise anterior de catre cele mai importante societati comerciale pe actiuni, precum si de catre autoritati publice”.3 ¾ “bursa este ultimul etaj al unei piete, dar al unei piete care nu se mai închide. Ea permite trecerea rapida de la hârtie la ban si de la ban la hârtie”.4 ¾ “bursa nu mai este o piata originara, pe care se vând si se cumpara marfuri fizice, ci o piata derivata, pe care se vând si se cumpara titluri asupra marfurilor. Bursa îsi asuma exclusiv rolul de realizare a tranzactiei în forma sa “pura”; miscarea marfurilor are loc în afara acestei piete” care evidentiaza o serie de trasaturi ale bursei.

În concluzie: bursa reprezinta o tehnica manageriala de afaceri economice specifica economiei de piata, având un caracter concurential si care concentreaza în timp si spatiu cererea si oferta de, marfuri, servicii, valori si devize, se desfasoara dupa o procedura determinata, potrivit unui program într-un loc cunoscut în prezenta vânzatorilor si a cumparatorilor, sau a reprezentantilor acestora.

Pentru a ajunge aici, însa, a fost parcurs un îndelungat proces evolutiv care a permis crearea premiselor materiale si institutionale ale bursei. Astfel, prima bursa în acceptiunea moderna a cuvântului a aparut la Anvers, în 1531. La Paris, în 1639 îsi fac aparitia agentii de schimb care se ocupau cu negocierea titlurilor de valoare. De asemenea, în secolul al XVI-lea, se înfiinteaza burse la Lyon, Toulouse si Rouen, iar spre sfârsitul secolului al XVIIlea la Montpellier.

La 24 septembrie 1724, printr-o hotarâre a Consiliului de Stat al Regelui se înfiinteaza bursa din Paris, stabilindu-se astfel si prima reglementare a pietei franceze. Aceasta stabilea sediul bursei la Hotel de Nevers pe strada Vivienne, frecventa operatiunilor si interzicea femeilor accesul în bursa. În 1793, bursa este închisa provizoriu pentru a putea fi deschisa în 1794 în biserica “ Petits Pires”. La 24 august 1808 Napoleon I începe lucrarile la noul edificiu al bursei, lucrari care se vor încheia în 1826. Astfel, la 3 noiembrie 1826 este inaugurata noua cladire, un palat în care va functiona ca „bursa si tribunal de comert”. Bursa din Paris functioneaza si astazi în acest palat. La Londra, Thomas Gresham înfiinteaza în City, în 1554 o bursa denumita “Royal Exchange”, care începând cu 1773 se va axa numai pe schimbul de efecte financiare si va primi numele de “Stock Exchange”6. În Germania primele burse iau nastere la jumatatea secolului al XVI –lea la Augsburg, Nurnberg si Hamburg. Bursa din Berlin a fost creata în anul 1685. La Amsterdam bursa a fost înfiintata în 1608, iar la Viena în anul 1761. În ceea ce priveste Statele Unite 24 de mici investitori americani care aveau obiceiul sa se întâlneasca sub un platan (button – wood) în partea de sud a New- York-ului au pus bazele institutiei care avea sa devina prima bursa a lumii.Prin semnarea Buttonwood Agreement s-a stabilit nivelul comisioanelor fixe percepute la schimbul titlurilor. Dezvoltarea ulterioara a pietei a determinat, în 1903, schimbarea sediului bursei pe Wall Street. Mai târziu au aparut burse la Bruxelles (1801), Milano (1831), Roma (1827), Geneva (1850), Genova si Tokio (1855). În prezent, în majoritatea tarilor lumii exista burse, chiar daca nu toate au aceeasi importanta: unele au functiuni locale, altele au importanta nationala, asa dupa cum exista si burse de rezonanta internationala cum ar fi cele de la Paris, Londra, Chicago, New York, Tokio. Sub denumirea de bursa s-a dezvoltat în timp o anumita diversitate institutionala. Astfel, începând din secolul al XVIII–lea a început procesul de specializare a burselor, în burse de marfuri si burse de valori.

II. Rolul burselor în economia contemporana

Bursele joaca, în prezent, un rol important în desfasurarea comertului

international, facilitând derularea schimburilor internationale. Printre cele mai importante roluri jucate de bursa se numara:

1.corecta “echilibrare” a cererii si ofertei având la baza un numar cât mai mare de participanti, din ambele categorii (vânzatori si cumparatori);

2. metodologia de tranzactionare extrem de rapida, asistata de tehnica de calcul si personal specializat, prin tipizarea formularelor de contracte bursiere si standardizarea calitatii produselor negociate, prin admiterea la tranzactionare numai a agentilor specializati etc.;

3. constituirea unor depozite bancare de garantii, atât pentru cumparatori cât si pentru vânzatori, prin controlul permanent, prin intermediul unor comisii avizate, a bonitatii si bunei credinte a agentilor bursieri, printr-o metodologie specifica de certificare a calitatii produselor negociate etc.;