Piața Opțiunilor

1. Scurt istoric al contractelor pe opţiuni

Opţiunea defineşte un contract standardizat care dă cumpărătorului dreptul dar nu şi obligaţia de a cumpără sau vinde activul suport de la baza contractului (mărfuri, valute, valori mobiliare, contracte futures sau alte instrumente financiare) la un preţ prestabilit, numit preţ de exercitare, contra unei sume plătite vânzatorului la încheierea contractului, numita primă, în cadrul unei perioade de timp predeterminate.

Tranzacţiile cu opţiuni au apărut din cele mai vechi timpuri pentru a răspunde necesităţilor investiţionale tot mai complexe şi diversificate ale agenţilor economici. Atestările despre astfel de instrumente merg până în anul 3500 î.e.n. când fenicienii şi romanii foloseau contracte cu termeni similari celor ai opţiunilor de astăzi cu privire la bunurile transportate pe navele lor comerciale.

Una din primele atestări ale opţiunilor se regăseşte în Grecia Antica, datând din vremea filosofului Thales. Folosind cunoştinţele lui de astrologie, Thales a previzionat într-un an o recoltă bogată de măsline în primăvara următoare. Cum, în general existau din partea fermierilor puţine cereri de închiriere a preselor de măsline în timpul iernii, Thales a negociat în iarnă preţurile preselor pentru primăvara următoare. Previziunea lui Thales a fost corectă şi el a fost în măsură să închirieze dreptul de folosire al preselor de măsline la un preţ ridicat, obtinând un profit considerabil.

Cel mai cunoscut exemplu cu semnificaţie istorică privind opţiunile a avut loc în Olanda în timpul erei lalelelor din secolul XVII. În acea perioadă contractele pe bulbi de lalea erau intens tranzacţionate de către dealeri şi fermieri. De exemplu, un exportator de bulbi de lalele se putea proteja împotriva pierderii mărfii pe timpul transportului prin intermediul unei opţiuni de cumpărare de la un producător a unei cantităţi de bulbi echivalentă cu cea expediată, la un anumit preţ. Astfel exportatorul cumpărător putea înlocui marfa dacă aceasta se deprecia sau distrugea pe timpul transportului sau putea să renunţe la acest drept dacă marfa ajungea în bună stare la destinaţie.

Deci cei care tind să asocieze opţiunile cu speculaţia greşesc într-o oarecare măsură deoarece opţiunile au apărut în primul rând ca modalitate de acoperire a riscului la care te expune specificul afacerii proprii şi nu ca un instrument speculativ. Apariţia ulterioară a speculatorilor şi pe aceste instrumente nu a făcut decât să accelereze dezvoltarea acestei pieţe.

Opţiunile în SUA

Ca şi în Europa, în SUA opţiunile s-au tranzacţionat iniţial în mod privat între diverşi comercianţi. Imediat după crearea a ceea ce avea să devină NYSE (New York Stock Exchange), în 1790, investitorii au încercat să formeze o piaţă organizată pe care să tranzacţioneze opţiuni. Cu toate aceste eforturi, piaţa opţiunilor a rămas foarte restrânsă până la începutul anilor 1900.

Până în 26 aprilie 1973, când s-a format CBOE (Chicago Board Options Exchange), opţiunile se tranzacţionau doar în sistem “over the counter” (“peste tejgea”). În această perioadă un dealer de opţiuni call sau put îşi facea în mod uzual publicitate în cotidianul Wall Street Journal, arătând opţiunile care erau oferite în acea zi. Un investitor care dorea să vândă sau să cumpere opţiuni urma să-i telefoneze dealerului şi să încheie tranzacţia.

Pentru a putea implementa o piaţă ordonată pentru contractele cu opţiuni, CBOE a sugerat crearea unei organizaţii intermediare care să standardizeze şi să regularizeze aceste contracte. Această organizaţie este acum cunoscută sub numele de OCC (Options Clearing Corporation), fiind în prezent o corporaţie deţinută de bursele care tranzacţionează opţiuni.

CBOE a revoluţionat tranzacţionarea contractelor options prin asigurarea unei pieţe secundare şi garantarea tranzacţiilor. Dacă la început dreptul de a tranzacţiona în ringul bursei s-a vândut cu 10.000$, cu timpul acesta a ajuns la suma de 450.000$.

Prin anul 1975 opţiunile au devenit foarte populare şi alte burse au realizat potenţialul extraordinar pe care îl ofereau. Astfel American Stock Exchange şi Philadelphia Stock Exchange au început să tranzacţioneze opţiuni fiind urmate imediat de Pacific Stock Exchange şi New York Stock Exchange.

La 10 ani după ce CBOE îşi deschisese porţile, a avut loc o revoluţie în domeniu prin introducerea opţiunilor pe indici. CBOE a început să tranzacţioneze opţiuni cu lichidare în bani (cash-settled) bazate pe indicele Standard&Poor's100 (S&P100), opţiuni ce aveau simbolul OEX. În ziua lansării lor, au fost tranzacţionate 4827 contracte şi popularitatea opţiunilor OEX a continuat să crească. Datorită succesului pe indicele S&P100 şi alte burse au început să introducă opţiuni bazate pe diferiţi indici compoziţi. CBOE a replicat prin introducerea opţiunilor bazate pe indicele Standard&Poor's500 (S&P500), având simbolul SPX, care din nou s-a dovedit a fi un produs de succes.

În acelaşi an, bursele care tranzacţionau opţiuni au început listarea unor opţiuni bazate pe indici sectoriali, compuşi din acţiuni aparţinând aceluiaşi domeniu de activitate, cum ar fi: biotehnologie, software, vânzari, farmaceutic, asigurări, bancar, metale preţioase, etc.

Spre finalul anilor 80, răspunzând necesităţii ca investitorii să aibă la dispoziţie opţiuni care să aibă o maturitate mai mare decât cele clasice, CBOE a introdus contractele LEAPS (Long-Term Equity Anticipation Securities) ce au scadenţe de până la 3 ani.

Opţiunile în Europa

Şi bursele europene s-au aliniat noilor cerinţe ale investitorilor care interacţionează pe plan economic la nivel mondial. Aparaţia unor riscuri tot mai complexe a dus la dezvoltarea mecanismului de protejare, opţiunile fiind introduse la tranzacţionare şi în economia euro.

Astfel, în Europa se tranzacţionează opţiuni la: Athens Stock Exchange, European Energy Exchange, Berlin Stock Exchange, Bremen Stock Exchange, Frankfurt Stock Exchange, Hamburg Stock Exchange, Hanover Stock Exchange, Munich Stock Exchange, Hanover Commodity Exchange (WTB) NEWEX, Stuttgart Stock Exchange, Budapest Stock Exchange, Irish Stock Exchange (ISE Xetra), Tel Aviv Stock Exchange, Italian Stock Exchange - Level 1 & 2, Luxembourg Stock Exchange, Amsterdam Power Exchange, Euronext LIFFE, Oslo Stock Exchange, Warsaw Stock Exchange, Euronext Lisbon (Formerly BVLP), Barcelona Stock Exchange, Bilbao Stock Exchange, Madrid Stock Exchange - Level 1 & 2, MEFF Valencia Stock Exchange, Bern Stock Exchange, EUREX - Formerly SOFFEX, Swiss Stock Exchange, Istanbul Stock Exchange, Baltic Stock Exchange, Euronext LIFFE, FTSE International, International Petroleum Exchange, London Commodity Exchange (Euronext LIFFE), London Stock Exchange, International Market, London Traded Options Market (Euronext LIFFE).

În prezent contractele cu opţiuni se tranzacţionează la peste 50 burse aflate în 38 ţări ale lumii.