Principalele tipuri de valori mobiliare

- 1.1. CONCEPTUL ŞI TRĂSĂTURILE PIEŢEI DE CAPITALPiaţa de capital reprezintă ansamblul relaţiilor şi mecanismelor prin intermediul cărora capitalurile disponibile şi dispersate din economie sunt dirijate către entităţi publice şi private solicitatoare de fonduri.

- Existenţa pieţei de capital este determinată de cererea de capital pentru necesităţi curente de trezorerie şi pentru investiţii şi totodată, este condiţionată de un proces real de economisire ca fundament al ofertei de capital.

- Piaţa de capital leagă emitenţii valorilor mobiliare şi altor instrumente financiare de investitorii individuali şi instituţionali prin intermediul societăţiilor de servicii de investiţii financiare.

- Piaţa de capital funcţionează aşadar ca un mecanism de legătura între cei la nivelul cărora se manifestă un surplus de capital (investitorii) şi cei care au nevoie de capital (emitenţii).

- Conceptul de piaţă de capital are însă conotaţii mult mai profunde, ce decurg din relaţiile de alocare a resurselor disponibile în scopul fructificării acestora şi al satisfacerii cererii de capital dintr-o economie.

- În concepţia anglo-saxonă, piaţa de capital formează împreună cu piaţa monetară şi cu piaţa asigurărilor ceea ce se numeşte, cu un termen atotcuprinzător, piaţa financiară.

- Piaţa de capital este sinonimă cu piaţa instrumentelor financiare care asigură investirea capitalurilor pe termen mediu şi lung. (Spre deosebire de aceasta, piaţa monetară realizează atragerea şi plasarea capitalurilor pe termen scurt prin intermediul pieţei interbancare, al pieţei scontului, al pieţei efectelor de comerţ, al pieţei certificatelor de depozit, al pieţei eurovalutelor.)

- Practica din România pune în evidenţă opţiunea pentru concepţia anglo-saxonă, potrivit căreia piaţa de capital este o componentă a pieţei financiare. Piaţa de capital se reprezintă ca un mecanism de legătură între investitori şi emitenţi, a căror decizie de investire vizează două obiective complementare:

- rentabilitate, respectiv un grad înalt de fructificare a capitalurilor;

- lichiditatea, adică recuperarea cât mai operativă a capitalului investit.

1.2. CEREREA ŞI OFERTA DE CAPITAL Mişcarea fondurilor în economie se poate aşadar realiza în două modalităţi:

- ▪ prin concentrarea disponibilităţilor băneşti la bănci şi utilizarea de către acestea a resurselor astfel atrase pentru creditarea utilizatorilor de fonduri – finanţare indirectă;

- ▪ prin emisiune de instrumente financiare de către utilizatorii de fonduri pe piaţa financiară – finanţare directă.

- Cererea de capital aparţine unor operatori cum sunt: societăţi comerciale publice şi private, alte categorii de agenţi economici, instituţii financiar-bancare şi de asigurări, instituţii publice, guverne, organisme financiar-bancare de pe piaţa internaţională.

- Oferta de capital provine din economisire, adică din tot ceea ce rămâne în posesia deţinătorilor de venituri după ce-şi satisfac nevoile de consum.

- Investitorii se împart în două mari categorii:

- a) Investitorii individuali sunt persoane fizice sau juridice care fac tranzacţii de dimensiuni modeste pe piaţa titlurilor financiare.

- b) Investitorii instituţionali sunt societăţi sau instituţii care fac tranzacţii de dimensiuni mari. Aceştia cuprind: băncile, societăţile de asigurare, societăţile de investiţii, organismele de plasament colectiv, instituţiile care gestionează fondurile de pensii. O astfel de categorie de investitori exercită o influenţă semnificativă asupra volumului tranzacţiilor şi preţului instrumentelor financiare.

1.3. STRUCTURA PIEŢEI DE CAPITAL

(1) prisma producerii şi comercializării valorilor mobiliare, piaţa de capital cuprinde două segmente:

▪ piaţa primară – piaţa pe care noile emisiuni de instrumente financiare sunt negociate pentru prima oară;

▪ piaţa secundară – piaţa pe care sunt tranzacţionate instrumente financiare aflate deja în circulaţie. Piaţa secundară furnizează lichiditate pentru investitorii care doresc să-şi schimbe portofoliile înainte de data scadenţei.

(2) După obiectul tranzacţiei, se deosebesc:

▪ piaţa acţiunilor – piaţa pentru acţiuni comune şi preferenţiale emise de societăţi comerciale. Spre deosebire de obligaţiune, care promite plăţi periodice ale cuponului şi rambursarea sumei împrumutate la scadenţa şi care are prioritate asupra veniturilor emitentului, o acţiune comună nu promite nici o plată periodică, ci conferă doar un drept rezidual asupra veniturilor emitentului;

▪ piaţa obligaţiunilor – piaţa pentru instrumente de datorie;

▪ piaţa contractelor la termen – piaţa pe care valorile mobiliare se tranzacţionează pentru livrarea şi plata viitoare;

▪ piaţa opţiunilor (options) – piaţa în care se tranzacţionează valori mobiliare pentru livrare condiţionată. Instrumentul tranzacţionat este numit contract de opţiuni.

(3) După modul de formare a preţului instrumentelore financiare, piaţa de capital se structureaza în:

▪ piaţa de licitaţie – piaţa în care tranzacţionarea este condusă de o parte terţă, în funcţie de suprapunerea preţurilor la ordine primite de a cumpăra sau de a vinde o anumită valoare mobiliară. Cumpărătorii şi vânzătorii nu tranzacţionează unul cu celălalt şi, în general, nu cunosc identitatea celeilalte părţi. Piaţa este impersonală şi organizată, având reguli de tranzacţionare fixate;

▪ piaţa de negocieri – piaţa în care cumpărătorii şi vânzătorii negociază între ei preţul şi volumul valorilor mobiliare, fie direct, fie prin intermediari. Negocierea furnizează timp pentru identificarea cumpărătorilor şi vânzătorilor şi pentru revizuirea preţului sau volumului. Piaţa de negocieri este o piaţă ,,la ghişeu’’ (over-the-counter OTC). Deoarece tranzacţiile se derulează în mai multe locuri, este o piaţă prin telefon, telex sau computer.

(4) În funcţie de momentul finalizării tranzacţiilor, se deosebesc:

▪ piaţa la vedere – cea pe care valorile mobiliare sunt tranzacţionate pentru livrare şi plata imediată. ,,Imediat’’ este definit de respectiva piaţă şi variază de la o zi la o săptămână, în funcţie de reglementările în vigoare. Această piaţă mai este denumită piaţă cu plata cash;

▪ piaţa la termen, în cadrul căreia finalizarea tranzacţiei, referitoare la livrarea titlurilor către noul cumpărător şi efectuarea plăţii, se realizează la o dată viitoare. Pe această piaţă tranzacţiile se derulează la termen ferm, când există certitudinea finalizării la o anumită scadenţă, şi la termen condiţionat, când finalizarea depinde de evoluţia viitoare a cursului şi este lăsată la latitudinea cumpărătorului, care suportă un cost pentru dreptul de a renunţa la contract.

1.4. PIAŢA PRIMARĂ SI

PIAŢA SECUNDARĂ

Piaţa primară reprezintă acel segment de piaţa pe care se emit şi se vând sau se distribuie valori mobiliare către primii deţinători. Pe piaţa primară se emit valori mobiliare ce conferă anumite drepturi posesorilor lor, deci celor care au calitatea de furnizori de fonduri.

Participanţi pe piaţa primară, în cadrul căreia se vând şi se cumpără valori mobiliare nou-emise, sunt:

▪ solicitatorii de capital: statul si colectivităţiile locale, întreprinderile publice şi cele private;

▪ ofertanţii de capital: persoane particulare, agenţi economici, bănci, case de economii, societăţi de asigurare;

▪ intermediarii: societăţi de servicii de investiţii financiare, bănci comerciale, societăţi de investiţii care, prin reţeaua proprie, asigură vânzarea valorilor mobiliare.

- Piaţa secundară asigură, prin intermediul bursei de valori mobiliare, atât buna funcţionare a pieţei primare, cât şi lichiditatea şi mobilitatea economiilor. Investitorii au posibilitatea de a negocia în orice moment acţiunile şi obligaţiunile deţinute în portofoliu sau pot cumpăra noi valori mobiliare.

- Avantajele pietei secundare:

▪ oferă informaţiile referitoare la produsul ce urmează a fii tranzacţionat;

▪ informaţiile despre produs şi despre emitent sunt difuzate în marea masă a investitorilor;

▪ oferă informaţii privind nivelul şi mişcarea preţului de piaţă.

- Obiectivele pieţei secundare sunt:

▪ protecţia investitorilor, realizată prin transparenţa, reglementarea şi supravegherea pieţei;

▪ lichidarea pieţei şi stabilirea cursului.