Rolul Hedge Funds în Declanșarea Crizei Financiare din 2007

Criza financiară a demonstrat că riscurile pieţelor de instrumente derivate nu sunt teoretice, ci reale, aducând aceste instrumente în atenția entităților preocupate de reglementare. Instrumentele financiare derivate au apărut pe piața tranzacțiilor financiare din motive speculative și din dorința operatorilor economici de a acoperi riscurile comerciale sau financiare ale operațiunilor lor. Creșterea volumului pieței internaționale și a instrumentelor derivate a dat naștere la o permanentă diversificare atât de noi instrumente cât și de noi active ce stau la baza valorificării acestor instrumente.

Am ales să discut despre utilizarea instrumentelor derivate ca parte a fondurilor de tip hedge considerând că unele aspecte ale operaţiunilor lor au contribuit la criză, însă nu le consider una dintre principalele cauze care au generat criza de pe Wall Street, care a reprezentat punctul de pornire al crizei globale; şi pe care investitorul american miliardar Warren Buffett le-a numit “bombe cu ceas” pentru piața financiară.

Bancherii de investiții din România însă consideră că nu trebuie sa subevaluăm importanța acestor instrumente și că nu vom asista la moartea nici unui produs financiar deoarece ele au apărut, în principal, ca răspuns la nevoia clienților de a se proteja împotriva riscurilor (hedging). Problema apare atunci cand derivatele sunt folosite pentru activitați speculative, cu efecte de levier uriașe (grad de îndatorare), fară o cunoaștere detaliată a produselor si fară conștientizarea riscurilor potențiale. Oricare ar fi concluzia finală instrumentele financiare derivate sunt utilizate pe scară largă global, ele au cauzat deopotrivă profituri dar și pierderi uriașe și implicit s-au dezvoltat și în România.

În România neexistând un volum de tranzacționare la nivelul celui extern nu au apărut probleme notabile dar în articol vor fi prezentate câteva exemple de pe piețele externe cu scopul vădit de a învăța din greșelile altora și de a fi mai precauți fiind mai informați.

Prezentul articol își propune să prezinte aspecte teoretice dar și practice cu privire la instrumentele financiare derivate: definirea conceptului, rolul, clasificarea și evoluția lor in lume și în special în România, avantajele și riscurile utilizării unor astfel de instrumente.

1. Definirea conceptului si clasificarea instrumentele financiare derivate

Derivatele fac parte din categoria instrumentelor financiare. Instrumentele financiare pot fi reprezentate prin: numerar, titluri de creanță, titluri de participare sau un drept contractual de a primi numerar sau alte instrumente financiare. Ele pot fi clasificate în:

1. Instrumente primare: titluri de creanță sau participație (acțiuni, obligațiuni) a căror valuare este determinată în mod direct de catre piață.

2. Instrumente derivate: sunt instrumente financiare a căror valoare depinde de sau derivă din valoarea altui activ denumit activ suport. Instrumentele financiare derivate pot fi dezvoltate avand la bază orice tip de activ cum ar fi: aur, valute, rata dobânzii, acțiuni, indici bursieri sau chiar temperatura atmosferica (weather derivatives).

Ele pot fi utilizate atât în scopuri speculative, cât și ca instrument de protecție pentru a reduce riscul.

Există numeroase tipuri de instrumente financiare derivate. Unele sunt produse standard (de exemplu contractele futures), în timp ce altele nu, având în vedere că fiecare contract se adaptează nevoilor specifice ale utilizatorului (de exemplu swap-urile). Instrumentele derivate standardizate sunt în mod normal tranzacționate în locuri de tranzacționare unde prețurile sunt afișate public (de exemplu bursele instrumentelor derivative), în timp ce instrumentele derivate nestandardizate sunt tranzacționate în afara bursei sau extrabursier (OTC), iar prețurile rămân private.

Totalul sumelor restante naţionale ale instrumentelor derivate OTC se ridica la 639 bilioane dolari la finele lunii iunie 2012, în scădere cu 1% faţă de sfârşitul anului 2011. Aprecierea dolarului SUA faţă de principalele valute între sfârşitul anului 2011 – sfârşitul iunie 2012 a contribuit la declin prin reducerea valorii dolarului american a contractelor exprimate în euro, în special. Declinul global a fost determinat de contractele pe rata dobânzii (-2%), iar contractele de schimb valutar restante au crescut cu 5%, la 67 bilioane dolari.

Fondul hedge (cu capital speculativ) este un fond administrat agresiv care deţine atât poziţii sigure cât şi poziţii speculative. Majoritatea fondurilor hedge au maxim 100 investitori. În mare măsură, fondurile hedge sunt nereglementate şi neînregistrate la o autoritate de supraveghere a pieţei de capital pentru că se presupune că cei care investesc în ele sunt investitori foarte sofisticaţi si bogaţi (care au obţinut titlul de investitori calificaţi). Investiţia minimă pentru a intra într-un astfel de fond este de un milion dolari.

Managerii de fonduri hedge încearcă să obţină performanţă investiţională absolută. Acest lucru înseamnă că fondurile hedge au ca obiectiv o anumită performanţă şi încearcă să obţină rentabilităţile ţintă indiferent de trendurile de pe bursă, spre deosebire de fondurile mutuale, unde succesul sau insuccesul este măsurat prin comparaţie cu un indice. Obiectivele de rentabilităţi absolute ale fondurilor hedge pot varia, însă se poate stabili un obiectiv ca de ex. între 6 şi 9% rentabilitate pe an indiferent de condiţiile de pe bursă.