Algoritmi și Structuri de Date

Introducere:

Semiotica se ocupã cu studiul semnelor în natura si în societate. Semnul nu este o calitate în sine a unui obiect, ci o functie pe care acest obiect o poate dobandi. Studiind combinatorica rezultantã, rezultã ca din punct de vedere teoretic sunt posibile mii de clase de semne; dar imensa varietate de semne poate fi raportata la o anumita tipologie conform careia semnele se repartizeazã în 3 categorii: semne iconice, semne indiciale, semne simbolice. Aceasta clasificare se referã la tipul de legatura al semnului cu referentul.

Sunt de remarcat 3 specii de semne iconice: imagini, grafuri, metafore.

Stiinta este bogatã în semne indiciale, inevitabile, atât în procesele de generalizare cat si în cele de demonstrare, dar metoda modelarii promoveazã cu deosebita putere în cercetarea stiintifica, semnele iconice.

Se poate afirma totodata, ca semnele simbolice prezinta caracterul cel mai pronuntat social; ele sunt generate exclusiv prin puterea unei conventii pe care o comunitate de indivizi, istoriceste constituita o poate instaura.

Un loc special il ocupã aici codurile utilizate în telegrafie, sistemele de semne utilizate de diferite stiinte ( formule algebriece, formule din chimia organica, etc. ) dar mai cu seama, limbajele de comunicare om – masina, de o deosebita importanta astãzi datorita dezvoltarii calculatoarelor electronice.

O alta triada care a jucat un rol important în dezvoltarea semioticii este constituita de distinctiile dintre:

- Sintaxa – studiul relatiilor dintre semnele unui sistem semiotic;

- Semantica – studiul relatiilor dintre semne si obiectele pe care ele le desemneaza;

- Pragmatica – studiul relatiilor dintre semne si cei care le interpreteaza si le folosesc.

Statutul pragmaticii este inca foarte controversat, mai ales în legatura cu limbajele de programare a calculatoarelor electronice, si cu evolutia acestora.

Cele 6 functii ale procesului de comunicare codificata sunt:

- Emotivã;

- Conativã;

- Referentialã;

- Faticã ( de centrare asupra canalului );

- Metalingvisticã ( de centrare asupra codului );

- Poeticã.

Superioritatea calitativã a vorbelor fata de semnale provine din generalitatea semnificatiilor pe care le produce. „Magia” cuvintelor tine de valoarea cognitiva si pragmatica a notiunilor pe care le vehiculeaza. „Fiecare cuvant era si ramane o victorie contra absentei, contra lipsei, contra neputinei” a spus Gerard Mendel în cartea sa „La chasse structurale”.

CAPITOLUL 1

Sistem informational – Sistem informatic

Sistem informational

Un sistem poate fi privit ca un ansamblu de elemente interconectate si interconditionate prin relatii fizice, sociale si de alta natura, intre ele si nu mediul extern sistemului, care functioneaza în vederea realizarii unui scop sau a finalizarii unui obiect.

Activitatea desfasurata intr-un sistem organizat, în vederea realizarii unui obiectiv poate fi definita ca fiind rezultatul actiunii conjugate, a 3 subsisteme ce actioneaza intr-o stransa interdependenta si care la randul lor pot fi considerate sisteme:

- Sistemul de conducere sau decizional ( S.D. )

- Sistemul condus, de executie sau operational ( S.O. )

- Sistem informational.

Sistemul de conducere are rolul de a dispune, indruma si coordona activitatea în vederea realizarii abiectivelor fixate, cu eficienta maxima.

Sistemul condus are rolul de a executa practic deciziile luate si de a furniza date privind actiunile realizate, sau în curs de executie, folosind pt aceasta resursele materiale, financiare stiintifice si umane existente, repartizate pe obiective dinainte stabilite.

Pentru executarea activitatiilor de bazã ale procesului decizional: planificare, urmarire, control si decizie, sistemului de conducere ii sunt necesare permanent informatii despre starea si evolutia sistemului de executie, despre legaturile acestuia cu exteriorul. De la sistemul de conducere, spre sistemul condus vor circula decizii. Acest circuit de informatii si decizii reprezintã un proces permanent care se realizeaza prin existenta Sistemului Informational.