Algoritmul de codare HDB3

Domeniu: Calculatoare

Conține 14 fișiere: docx, jpg, txt, asv, m, db

Pagini : 26 în total

Cuvinte : 4007

Mărime: 1.41MB (arhivat)

Publicat de: Tudosia Ganea

Puncte necesare: 7

Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Grivei Alexandru-Cosmin

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

INTRODUCERE pag 5
Cap. I : ÎNAINTE ȘI DUPĂ CODARE
1.1 Semnale analogice și digitale pag 6
1.2 Conversia analog-digitala pag 6 1.3 Conversia digital-analogica pag 7
1.4 Modulația impulsurilor în cod pag 8
1.5 Conversia in cazul imaginilor si textului pag 8
Cap. II: CODAREA INFORMAȚIEI
2.1 Codări ternare pag 10
2.2 Codul HDB3 pag 11
2.3 Codul complementar CHDB3 pag 11
Cap. III: IMPLEMENTAREA HDB3 ÎN MATLAB 3.1 Importarea textului dintr-un fisier,citire, convertirea în binar și t tranformarea acestuia intr-un vector pag 12 3.2 Importarea imaginii dintr-un fișier, convertirea în binar și scrierea r sub forma unui vector pag 13 3.3 Declararea variabilelor pag 14
3.4 Codarea biților în HDB3 pag 15
3.5 Reprezentarea grafică a biților codați pag 16
3.6 Decodarea pag 17
3.7 Reconstituirea textului pag 18
3.8 Reconstituirea imaginii pag 19 3.9 Transmisie cu erori pag 20 3.10. Rezultate pag 21
CONCLUZII pag 25
BIBLIOGRAFIE pag 26

Extras din proiect

Perioada telecomunicaţiilor numerice se consideră că a început în anul 1853, odată cu apariţia telegrafiei, care asigura transmiterea informaţiilor prin prezenţa sau absenţa impulsurilor. Au mai trebuit să treacă încă 50 de ani până când W.M. Miner a aplicat comutaţia temporală în telefonie şi a obţinut cuvinte inteligibile prin canale eşantionate de la 3500-4300 Hz, iar în 1948 C. Shannon a dezvoltat teoria informaţiei pentru semnale continue.

Transmisiunile digitale cu cod în impulsuri (Pulse Code Modulation, prescurtat PCM) au apărut din nevoia oamenilor de a folosi cât mai eficient banda de transmisie. Încă din 1954 în Statele Unite au funcționat sisteme bazate pe acest principiu, care aveau capacitatea de a multiplexa pe același fir de cupru 24 de canale telefonice.

Principiul de transmisie PCM este relativ simplu și constă în faptul că semnalul util este eșantionat (se iau doar anumite părți din el), se codeaza printr-un algoritm de codare, iar la recepție, semnalul este refăcut din eșantioanele sale. Acest semnal de linie PCM este practic imun la perturbații electromagnetice, iar principiul lui de codare conferă o anumita păstrare în secret a informației transmise. Printre codurile de linie cele mai utilizate se numără: NRZ, AMI, HDB3,CMI

Cap. I : ÎNAINTE ȘI DUPĂ CODARE

1.1 Semnale analogice si digitale

Un semnal electric este numit analogic cand este proporțional cu o marime fizica pe care o reprezinta semnalul electric.

Un semnal electric este digital daca este compus dintr-o succesiune de simboluri, fiecare simbol putand lua o valoare dintr-un numar finit de valori posibile. (continuu în timp şi în valori) Fig 1.1

1.2 Conversia analog-digitala Fig. 1.2

Prima etapă a digitizarii semnalului este eșantionarea si reprezinta procesul prin care un semnal continuu în timp este înlocuit prin impulsuri echidistante în timp a caror amplitudine este egală sau proporțională cu amplitudinea semnalului continuu detectat la momentele respective. Numim aceste impulsuri eșantioane, iar intervalul de timp T dintre eșantioane va fi numit perioadă de eșantionare.

Claude Shannon, matematician renumit, dezvoltator al aşa-numitei teorii a informaţiei, a stabilit că, pentru a codifica toate informaţiile dintr-un semnal eşantionat(Fig 1.2) , frecvenţa de eşantionare trebuie să fie cel puţin dublul frecvenţei maxime curente a semnalului respectiv. Regula este numită uneori criteriul Nyquist.

Respectându-se această teorema este totdeauna posibil ca din succesiunea de esantioane sa refacem semnalul analogic.

Cea de-a doua etapa a digitizarii este truncherea, adica selectarea unei parți finite din semnalul analogic infinit numită fereastră, utilă în cea de-a treia etapa a digitizarii-cuantizarea- în fereastra selectată fiecărui eșantion ii este atribuita o anumita valoare, o anumita amplitudine.

Conversia analogic-digital se realizeaza cu ajutorul convertorului analogic-digital.

Un convertor analog - digital (ADC) este un circuit electronic care converteste o tensiune analogica de la intrare intr-o valoare digitala. Aceasta poate fi reprezentata in mai multe feluri in functie de codificarea datelor (de exemplu binar).

S/H - eșantionare

Fig. 1.3

1.3 Conversia digital-analogica

Prin reconstituirea unui semnal analogic se înţelege în general determinarea semnalului initial,pe baza eşantioanelor prelevate în domeniul timp. Cu cât numărul eșantioanelor este mai mare cu atat semnalul rezultat aproximează mai bine semnalul initial

Conversia digital analogica se realizeaza cu ajutorul convertorului digital-analogic.Convertorul numeric - analogic (CNA) este circuitul electronic care transformă o mărime de intrare numerică într-o mărime de ieşire analogică.

1.4 Modulația impulsurilor în cod

Modulația este un proces in care un parametru care caracterizeaza un semnal purtator care poate fi amplitudine, frecvența sau fază, este modificat de un semnal de modulație astfel încât parametrul modulat urmareste fidel forma semnalului de modulație astfel rezultand o modulație de amplitudine,frecvență sau de fază.Există trei semnale ce intră în procesul de modulație: