Analist Programator - Walking through Moldavia

CAPITOLUL .I. : Istoric al Limbajului HTML

1.1 Istoric al Limbajului HTML

Unul din primele elemente fundamentale ale WWW ( World Wide Web) este HTML ( Hypertext Markup Language ), care descrie formatul primar in care documentele sunt distribuite si vazute pe Web. Multe din trasaturile lui, cum ar fi independenta fata de platforma,structurarea formatarii si legaturile hypertext,fac din ele un foarte bun format pentru documentele Internet si Web.

Primele specificatii de baza ale Web-ului au fost HTML, HTTP si URL.

HTML a fost dezvoltat initial de Tim Berners-Lee la CERN in 1989. HTML a fost vazut ca o posibilitate pentru fizicienii care utilizeaza computere diferite si schimba intre ei informatie utilizand Internetul. Erau prin urmare necesare cateva trasaturi : Independenta de platforma, posibilitati hypertext si structurarea documentelor. Independenta de platforma inseamna ca un document poate fi afisat in mod asemanator de computere diferite ( deci cu fonte, grafica si culori diferite ), lucru vital pentru o audienta atat de variata.

Hipertext inseamna ca orice cuvant, fraza, imagine sau alt element al documentului vazut de un utilizator ( client ) poate face referinta la un alt document, ceea ce usureaza mult navigarea intre multiple documente sau chiar in interiorul aceluiasi document. Structurarea riguroasa a documentelor permite convertirea acestora dintr-un format in altul, precum si interogarea unor baze de date formate din aceste documente.

1.1.1 SGML si HTML

Tim Berners-Lee a utilizat ca model a utilizat ca model SGML ( Standard Generalized Markup Language ), un standard international in plina dezvoltare. SGML avea avantajul unei structurari avansate si al independentei de platforma dar proiecterea lui a avut in vedere mai mult structura semantica a documentului decat modul de formatare. Flexibil, SGML putea fi descris ca o specificare pentru descrierea altor formate. Utilizatorii puteau creea noi formate ( DTD, Document Type Definitions ) care puteau fi intelese de orice produs soft SGML pur si simplu prin citirea mai intai a definitiilor noilor formate.

HTML este pur si simplu un DTD, deci o aplicatie a SGML. In primii ani de evolutie HTML a crescut lent, in principal pentru ca ii lipseauposobilitatile de a descrie publicatii electronice profesionale; limbajul permitea oarece control asupra fontelor dar nu permitea inserarea graficii. In 1933, NCSA a imbogatit limbajul pentru a permite inserarea graficii si au construit primul navigator grafic, Mosaic. Au urmat apoi contributii ad hoc ale diverselor firme care au adus adaugiri limbajului HTML (adaugiri si nu imbogatiri pentru ca unele taguri nu erau in conformitate cu principiile generale ale SGML ) astfel incat, prin 1994 limbajul parea scapat de sub control. Urmarea a fost ca la prima conferinta WWW din Geneva ( Elvetia ) s-a construit un grup ( HTML Working Group ) a carui prima misiune a fost formalizarea HTML intr-un DTD al SGML, lucru care s-a concretizat in HTML Level 2 ( sau HTML 2.0; Nivelul 1, deci HTML 1.0, a fost proiectat de Tim Berners-Lee ). Importanta actiunii acestui grup consta in faptul ca, odata standardizat, limbajul poate fi apoi extins intr-un mod mai controlat la alte nivele.

1.1.2 World Wide Web Consortium

Standardul official HTML este World Wide Web Consortium (W3C), care este afiliat la Internet Engineering Task Force (IETF). W3C a enuntat cateva versiuni ale specificatiei HTML, printer care si HTML 2.0, HTML 3.0, HTML 3.2, HTML 4.0 si, cel mai recent, HTML 4.01. In acelasi timp, autorii de browsere, cum ar fi Netscape si Microsoft, au dezvoltat adesea propriile “extensii” HTML in afara procesului standard si le-au incorporate in browserele lor. In unele cazuri, cum ar fi tagul Netscape, aceste extensii au devenit standarde adoptate de autorii de browsere.

HTML 2.0, elaborate in iunie 1994, este standardul pe care ar trebui sa-l suporte toate browserele curente – inclusive cele mod text. HTML 2.0 reflecta conceptia originala a HTML ca un limbaj de marcare independent de obiectele existente pentru asezarea lor in pagina, in loc de a specifica exact cum ar trebui sa arate acestea.

Specificatia HTML3.0, enuntata in 1995, a incercat sa dezvolte HTML2.0 prin adaugarea unor facilitate precum tabelele si un mai mare control asupra textului din jurul imaginilor. Desi unele din noutatile HTML 3.0 erau deja folosite de autorii de browsere, multe nu erau inca folosite. In unele cazuri, taguri asemanatoare implementate de autorii de browsere au devenit mai raspandite decat tagurile “oficiale”. Specificatia HTML 3.0 acum a expirat,deci nu mai este un standard official.