Ce este Bluetooth

Introducere

Ca fiinte umane acceptam fara oprelisti ca avem capacitatea de a comunica, ca daca vorbim sau scriem conform unui set predefinit de reguli lingvistice reusim sa transmitem unul altuia informatii. Mijloacele comunicarii umane odata învatate devin reflexe. Singura limitare a acestor procese fizice este posibilitatea efectiva a fiecaruia de a traduce propriile gânduri, idei în propozitii spuse ori scrise care sa aiba înteles. Atunci când vine vorba de comunicarea prin mijloace electronice lucrurile se schimba, putine pot fi luate ca atare. Comunicatia între dispozitivele electronice se poate face doar în situatia în care acestea respecta si ele un set de reguli predeterminate si standarde, un prim exemplu în acest sens fiind modelul OSI (Open Systems Interconect) pentru stivele de protocoale din alcatuirea sistemelor comunicante, acesta constituind de fapt baza, punctul de plecare pentru multe altele. Aceste standarde trebuie sa acopere toate aspectele procesului de comunicatie, de la modul de manipulare a datelor la cel mai înalt nivel, pâna la modul de utilizare a mediului fizic – la nivelul inferior.

Comunicatiile electronice au evoluat semnificativ în ultimul deceniu, de la retelele de date cu comutatie de pachete (PSDN), Xerox, Ethernet, reteaua de tip inel cu jeton de la IBM (Token Ring) - toate tehnologii LAN – la retelele de telefonie mobila si comunicatiile de date pe linii dedicate de mare viteza. De asemenea, apar noi tehnologii care permit comunicatiile numite wireless, adica fara fir. De exemplu standardul IEEE 802.11b (WiFi) poate constitui o veritabila retea transparenta wireless, extinzând reteaua statica pe cablu. Prin aceasta pot fi transportati 11 Mb/s de informatie, ceea ce-i permite sa intre serios în competitie cu retelele cablate. Acest standard evolueaza prin IEEE 802.11a si între timp mai apare si un competitor: HyperLAN2, cu rate de transfer si mai mari. Dar, caci inevitabil urmeaza si un dar, aceasta tehnologie este prea scumpa si astfel incompatibila ca pret cu dorintele si asteptarile consumatorilor de astfel de produse. Dar iata ca acum exista posibilitatea de a crea legaturi wireless între dispozitive cu consum redus de energie si cu costuri justificate, legaturi ad-hoc si chiar fara ca utilizatorul sa fie constient de realizarea lor (de aceea se numesc unconscious), cu ajutorul unui software de configurare si un setup initial adecvat al dispozitivului. Numele sau: BLUETOOTH.

Se întâmpla atât de des ca o noua tehnologie sa apara, sa cucereasca si sa schimbe lumea prin inovatie… . Sa luam ca exemplu automobilul sau televiziunea sau Internetul – impactul lor asupra lumii este incomensurabil. Bluetooth nu este însa una dintre aceste tehnologii. În ciuda publicitatii asidue ce i s-a facut, efectul tehnologiei Bluetooth asupra omului de rând poate fi mai degraba asemanat cu inventarea transmisiei automate decât cu inventarea masinii, ceea ce ne spune ca va face lucrurile mult mai simple pentru utilizator (va usura munca utilizatorului) dar nu-i va schimba fundamental modul de viata si de a gândi. Altfel spus, omul obisnuit ar putea spune referitor la Bluetooth “Grozav!” sau “Oare ce o idee nastrusnica o sa le mai vina?” dar cu siguranta nu va ramâne mut de uimire si nici cu gura cascata. Asta nu înseamna nicidecum ca aceasta tehnologie este cumva lipsita de importanta (caci nu as mai vorbi eu acum despre ea!) sau macar nu foarte interesanta, ba dimpotriva, doar ca aceia cu adevarat fascinati de ea sunt cei care au creat-o, cei care dezvolta software si vad în ea un tarâm înca nou si bun de exploatat care le hraneste imaginatia creatoare, si înca multe alte persoane printre care si eu, autoarea acestei lucrari. În rândul celor ce dezvolta software se obisnuieste ca o comunicatie între doua dispozitive sa fie privita în termeni ca mare sau mic, primar sau secundar (terminal si structura cadru, client si server, aparat si accesoriile sale). În vreme ce acesti termeni sunt cu siguranta înca relevanti în anumite situatii, Bluetooth ne pune în fata unor scenarii în care liniile de legatura pentru comunicatia între dispozitive nu-si mai locul. Atunci când doua persoane fac schimb de carti de vizita prin PDA-urile (Personal Digital Assistant) personale, cine poate spune care dintre ei este clientul si care serverul? În mod obisnuit, atât un telefon celular cât si o imprimanta pot fi considerate accesorii, dar dar atunci când folosim tehnologia Bluetooth pentru a printa un mesaj SMS de pe telefon, care este accesoriul cui? Totusi mai folosim termenii de client si server pentru a face referire la anumite aspecte ale interactiunii dintre doua dispozitive, cum ar fi de exemplu cine initiaza conexiunea, dar se va vedea ca multe alte idei legate de acesti termeni nu mai au relevanta. Sintagma (formularea) “de la egal la egal”(peer-to-peer) folosita în domeniul Internet în legatura cu aplicatiile descentralizate se refera de fapt la o relatie de egaliate între dispozitivele comunicante. Asa se întâmpla în comunicatiile Bluetooth; totusi dispozitivele Bluetooth sunt si ele mai mult sau mai putin egale, si nu toate categoriile de aplicatii se supun acestui model de comunicatie.

1. Generalitati.

1.1. Ce este Bluetooth ?

Termenul Bluetooth se refera la o asa-numita “open specification” pentru o tehnologie de comunicatie fara fir, pe distante scurte, utilizabila oriunde în lume, prin intermediul careia se pot transmite voce si date. Aceasta definitie contine câteva elemente cheie care vor fi explicate pe rând în continuare.

Þ Ce înseamna “Open specification” ?

Pentru a lamuri aceasta formulare trebuie sa vorbim putin despre cei care au pus bazele acestei tehnologii, constituindu-se în Grupul Special de Interes pentru Bluetooth (Bluetooth SIG- Special Interest Group). Aceasta tehnologie a fost conceputa de catre inginerii de la compania suedeza de telecomunicatii Telefonaktiebolaget LM Ericsson, care au intuit potentialul urias la nivel global al comunicatiilor fara fir, pe distante scurte. În 1994 Ericsson a initiat un proiect pentru studiul fezabilitatii unei interfete radio cu consum redus si cost minim, menita sa înlocuiasca (deci sa elimine) cablurile dintre telefoanele mobile si accesoriile acestora.