Cloud Computing

1. Introducere în Cloud Computing

1.1. Definiţie Cloud Computing

Institutul Naţional de Standarde şi Tehnologie din Statele Unite (NIST), ca autoritate în materie, defineşte cloud computing ca un model de servicii de acces prin rețea (Internet) la sisteme distribuite de resurse de calcul configurabile la cerere (de exemplu servere, stocare de date, aplicaţii şi servicii) care pot fi puse rapid la dispoziție cu eforturi minime de management și intervenție din partea clientului și a furnizorului. Accesul se poate face de oriunde, convenabil, fără ca utilizatorul să aibă nevoie să știe în detaliu locația sau configurația sistemelor care furnizează aceste servicii. Mai simplu spus, aplicatiile și datele rulează și sunt stocate în altă parte decât pe serverele și stațiile utilizatorului, acesta accesându-le de la distanță (adică pe Internet, dar nu neapărat).

Fig. 1 Cloud Computing

1.2. Caracteristici esențiale ale Cloud Computing

Pentru a putea fi denumit ca atare, un sistem de Cloud Computing trebuie să aibă următoarele caracteristici esențiale:

• Resursele sunt disponibile la cerere. Un consumator poate să-și asigure în mod unilateral capacități de calcul cum ar fi timpul de server (server-time) şi capacitate de stocare (network storage), după cum are nevoie, în mod automat, fără a necesita interacţiunea umană cu fiecare din furnizorii de servicii.

• Accesul se face prin reţea de bandă largă. Capabilităţile sunt disponibile in reţea şi accesate prin intermediul unor mecanisme standard, care să promoveze utilizarea de platforme eterogene de tip thin sau thick client (de exemplu telefoane mobile, laptopuri, tablete sau statii de lucru).

• Resursele sunt folosite în comun. Resursele furnizorului de calcul sunt reunite pentru a servi mai multor consumatori, folosind un model multi-tenant (mai mulți așa-ziși chiriasi), cu resurse fizice şi virtuale diferite atribuite dinamic în funcţie de cererea consumatorilor. Se introduce notiunea de independenţă de locaţia in care se asigura resursele, în care clientul nu are în general nici un control sau cunoştinţe asupra localizarii exacte a resurselor oferite, dar se poate preciza locaţia la un nivel mai ridicat de abstractizare (de exemplu in ce ţară, oras sau centru de date). Exemple de resurse partajate: capacitati de stocare, de procesare, memorie si banda de reţea.

• Elasticitate/Scalabilitate. Capabilităţile sunt “elastice”, în unele cazuri în mod automat, pentru a scala rapid in “sus” sau in “jos” in functie de cererea de resurse. Pentru consumator, capacitatea de calcul disponibila pare a fi nelimitata şi poate fi atribuita în orice cantitate, in orice moment.

• Este un serviciu măsurat. Sisteme de control din Cloud monitorizeaza si optimizeaza automat utilizarea resurselor prin mecanisme de măsurare la un nivel de abstractizare adecvat tipului de serviciu (de exemplu stocarea de date, prelucrarea, lăţimea de bandă şi numarul de conturi de utilizatori activi). Gradul de utilizare a resurselor poate fi monitorizat, controlat şi raportat pentru asigurarea transparenţei, atât furnizorului cat şi consumatorului de servicii utilizate.

2. Scurtă istorie a Cloud Computing

Termenul de Cloud (“Nor” în română) este folosit ca o metaforă pentru Internet, pe baza desenului unui nor folosit în trecut pentru a reprezenta reţeaua de telefonie şi mai târziu pentru a descrie Internetul în diagramele reţelelor de calculatoare, ca o reprezentare abstracta a infrastructurii sale de bază.

Accesul de oriunde și disponibilitatea reţelelor de calculatoare de mare capacitate având costuri scăzute, și a dispozitivelor de stocare, precum şi adoptarea pe scară largă a tehnicilor de virtualizare, arhitectura de tip “service-oriented”, autonoma, si puterea de calcul ca utilitate au condus la o creştere spectaculoasă a serviciilor de tip Cloud Computing. Detaliile implementarii sunt transparente pentru utilizatorii finali, care nu mai au nevoie de expertiză sau control asupra infrastructurii si tehnologiilor din “cloud”, carora li se oferă doar un serviciu.