Construcția, întreținerea și instalarea memoriei RAM

Cap. 1 MEMORIA

1.1 Ce este memoria?

Memoria este locul de stocare a tuturor octetilor de care are nevoie

microprocesorul pentru a functiona. Ea contine atât datele brute care urmeza sa fie prelucrate, cât si rezultatele prelucrarilor.

În sensul cel mai strict, memorie poate sa ânsemne orice dispozitiv de stocare a datelor, chiar daca contine un singur bit.

Caracteristica de baza a memoriei pentru PC este posibilitatea de a fi modificata prin intermediul electricitatii. De aceea cele mai practice memorii sunt din circuite integrate, disponibile în diferite forme, deosebindu-se prin functii, accesibilitate, tehnologie si capacitate de viteza.

Din punct de vedere al modului de functionare al memoriei, întalnom doua sisteme de stocare într-un PC: primar si secundar.

Memoria utilizata direct de microprocesor, fara un transfer de date în registrii acestuia este numita memorie de lucru sau sistem de stocare primar. Posibilitatea de acces imediat la aceasta face posibil ca procesorul sa gaseasca orice valoare fara a cauta blocuri mari de dat, ceea ce a dus la denumirea acestui tip de memorie RAM – memorie cu acces aleatoriu.

Cel de al doilea sistem de stocare este sistemul de stocare secundar, bazat pe discuri si benzi la majoritatea PC-urilor. Datorita capacitatii mari este numit sistem de stocare masiva. Sistemul de stocare primar este caracterizat de viteza de acces, iar cel secundar de capacitate, tendinta fiind de a se extinde si celelalte caracteristici.

La calculatoare, reactia la întreruperea energiei electrice defineste diferenta între memoria pe termen scurt si cea pe termen lung, proprietate denumita volatilitate.

Din acest punct de vedere memoria se clasifica în memorie volatila si

memorie nevolatila (vesnica).

Memoriile volatile pot simula nevolabilitatea prin asigurarea alimentarii cu un sistem de rezerva bazat pe baterii.

Putem defini functia de memorare ca fiind posibilitatea de regasire a unor informatii reprezentata sub forma binara care au fost anterior stocate.

Un circuit de memorare este un circuit electronic care implementeaza functia de memorare . Mentionam ca implementarea acestei functii se poate realiza în mai multe moduri ,depinzând de suportul fizic folosit pentru stocarea datelor. Putem avea spre exemplu memorii magnetice ,memorii optice ,memorii semiconductoare .In continuare avem în vedere numai circuite de memorie realizate cu dispozitive semiconductoare .Din punct de vedere al memoarii ,memorarea unor informatii sub forma numerica mai precis a unor numere reprezentate sub forma binara, aceste numere nu au nici o importanta.

1.2 Unitati de masura ale memoriei

Unitatea de 8 biti este standard pentru sistemele de stocare pe calculatoare, si este numita octet sau byte. O jumatate de octet (4 biti) se numeste tetrada. Grupul de 2 octeti (16 biti), a fost definit de Intel ca cuvânt. Un cuvânt dublu este format din doua cuvinte, adica 32 biti, iar unul cvadruplu din 4 cuvinte (64 biti).Principalele unitati de masura pentru memorie stabilite de Intel sunt:

Tehnologia MMX a introdus patru noi tipuri de date, deoarece aceasta

tehnologie împacheteaza grupurile de date mai mici în registrii de 64 de biti. De ex. 8 octeti sunt inclusi într-un bloc de 64 de biti, care încape într-un registru al

procesorului, datele fiind sub forma unui octet împachetat.

Scrierea numerelor folosind numai cifrele de 0 si 1, sistem binar, este

complicata, deoarece pentru numere mai mari sirurile devin foarte lungi si dificil de evaluat. De aceea se utilizeaza pentru referirea acestora sistemul hexagesimal (baza 16), în care pentru reprezentarea numerelor se face cu 16 simboluri: 10 cifre (0-9) si literele A – F (numerele 10 – 15). Deci numarul zecimal 12 în hexagesimal este C iar în binar 1100, iar numarul 3AB se evalueaza astfel:

3 x 162 + A x 16 + B = 3 x 162 + 10 x 16 + 11 = 936

La sfârsitul unui numar hexagesimal se adauga litera H, pentru a sti ca se

utilizeaza acest sistem. Deoarece baza în sistemul hexagesimal este 16, puterea a 4-a a lui 2, numerele binare se pot foarte usor converti în hexa. De ex. numarul 11011010 se împarte în doua grupe de câte 4 cifre: 1101 si 0101, apoi fiecare grupa se transforma în hexa:

(1101)2 = (13)10 = DH iar (0101)2 = (5)10 = 5H

Împartirea în grupe se face întotdeauna de la dreapta la stânga, grupul

incomplet din stânga completându-se cu zerouri pânâ la formarea unei grupe de 4 cifre binare: ex. 10 devine 0010. Presupunând ca memoria unui calculator este de 1 MB, cea mai mica adresa de memorie este 0 iar cea mai mare FFFFFH. Adresa locatiei de memorie de 1 MB este 100000H iar a locatiei de 2 MB este 200000H. La afisarea adresei defecte a memoriei de catre sistemul de calcul, se poate localza byte-ul de memorie în care se situeaza, luând în consiferare cifra cea mai semnificativa (prima din stânga). De ex. 50F034H se situeaza între 5 MB si 6 MB.