Deziluzie cu Calculatoarele

Introducere

În ultimii cincisprezece ani în domeniile procesării si utilizării informaţiei au avut loc multe noi deschideri tehnologice şi evenimente cu implicaţii mai largi. Dintre acestea, pot fi amintite urmãtoarele:

- Cresterea dramaticã a numãrului de tranzistori pe un cip semi- conductor (spre exemplu, microprocesorul Intel P6 are 5,5 milioane de tranzistori) datoritã, în primul rând, reducerii dimensiunii tranzis torului individual. In anii 1996-1997 s-a trecut la linii de definitie de 0,25 micrometri = 250 nm. Apropierea de limita cuanticã de 20 nm a acestei dimensiuni a deschis câmpul domeniului electronicii cuantice si a stimulat cerecetãrile asupra calculatoarelor cuantice.

- Progrese conceptuale, dar si experimentale, privind realizarea de calculatoare moleculare si biomoleculare, aparitia domeniului ingineriei cresterii de tesuturi biologice.

- Apariţia "vietii artificiale", ca domeniu al stiintei si tehnologiei structurale, elaborarea unor noi idei privind natura mintii si a constiintei, unele dintre ele bazate pe fizica cuanticã.

- Consolidarea, se poate afirma, definitivã a ideii Societãtii Informationale ( Societatea Orientatã Informational- M.Drãgãnescu, Information-based Society- Martin Bangemann), extinderea acesteia la aceea a Societãtii Informationale Globale odatã cu cresterea "naturalã", fãrã proiect prestabilit, a Internetului si a tesãturii mondiale de locuri (situri) informatice, World-Wide-Web(WWW).

- Multiple convergente, precum

o a calculatoarelor personale cu statiile de lucru;a calculatoarelor mari cu serverele de retele;

o a calculatoarelor personale cu receptoarele de TV;

o a Internetului cu întreaga tehnologie a comunicatiei si informatiei (convergenta dintre calculatoare si telecomunicatii a trecut pragul separabilitãtii).

Întreaga industrie a calculatoarelor gravitează în jurul întrebării de ce calculatoarele sunt bune: ele reuşesc să realizeze ceea ce pentru oameni era imposibil, sau să ajute oamenii să facă lucruri mai bune.

În cartea “Probleme cu calculatoarele: Utilitatea, Utilizarea şi Productivitatea“, publicată la editura MIT Press în anul 1995, Thomas K. Landauer dezvăluie “paradoxul productivităţii“: calculatoarele ar trebui să facă viaţa mai uşoară şi mai bună, dar ele au complicat şi mai mult munca.

Folosind datele lui Paul Strassmann, culese din 254 firme, Landauer arată că nici unul din cazurile studiate nu au arătat “dovada finală a valorii pozitive a ceea ce înseamnă folosirea unui calculator“, mai degrabă ele demonstrează “tendinţa firmelor de a risipi bani pe calculatoare pentru a face mai mult rău “, sugerând astfel că preţul acestor echipamente depăşeşte semnificativ beneficiile companiilor respective.

Cu toţii am auzit povestindu-se despre posibilele dezastre legate de calculatoare: downtime (timpul total în care un sistem este neoperabil), inflexibilitatea, pierderea/ corupţia datelor, hardware failures (eşecurile de suport fizic), la care se mai adaugă serioase costuri de întreţinere. Aceasta este “era calculatorului“, o istorie de 40 ani şi o valoare de 1 trilion de dolari investită în hardware.

Un informatician, un analist de sistem au simtit pe propria lor scoarta cerebrala cum cel mai elaborat algoritm s-a oprit din cauza unui simplu caracter, fie el "punct si virgula". Nu numai proiectantii bazelor de date si programatorii foarte experimentati cunosc principiul GIGO (garbage in, garbage out). Nu poti obtine date de iesire corecte daca datele de intrare sunt incorecte. Validarea datelor este o operatie de prelucrare esentiala.

Daca vreodata un calculator vă face probleme profesorul Thomas Landauer vă va ridica grija. El spune că nu este vina voastră.

În fiecare zi exemplele despre cum ne fac calculatoarele munca mai dificilă abundă. Dar rar în loc să învinuim presoana care a proiectat calculatorul oamenii se învinovăţesc pe ei.

“Nu există niciodată ceva ce poate fi numit eroare umană” spune Landauer “dacă este o eroare umană facută în operarea calculatorului este pentru că sistemul nu a fost proiectat corect. Un sistem proiectat corect previne erorile.

Generatia care a lucrat pe calculatoarele mari stie ce insemna un caracter gresit perforat pe o cartela. Acest lucru il stiu si operatorii de date. Sute de cartele care introduceau linii de program trebuiau verficate. Calculatorul era necrutator "Abandon du travail "Mai tarziu, la consola nu puteai trece de la o linie la alta din cauza interpretorului de comenzi: "Illegal command ". Acum, dupa parsarea liniei de comanda, mesaje de genul "Illegal operation", "Parameter missing" sunt doar cateva dintre avertismentele care nu ne lasa sa trecem mai departe.

Calculatorul devine instrumentul unui control generalizat si, prin implicatiile la nivel social ale utilizarii lui, un factor major de risc. Ceea ce parea o binecuvîntare se transforma oare într-un blestem?

2.1 Paradoxul productivitatii

Pe 27 iunie 1994, revista “ Fortune“ publica un articol special, cu titlul “Noua economie“, despre perioada post-industrială, în care calculatoarele şi comunicaţiile alcătuiau informaţia tehnologică. La pagina 79, Myron Magnet, vorbind despre informaţia tehnologică afirma: “Soseşte rezultatul final al productivităţii! “. El susţine clar că nu emite aceeaşi ideea ca a lui Landauer despre performanţa din trecut, doar că acest interval de timp ce s-a scurs întăreşte din ce în ce mai mult ideea investiţiei în calculatoare.

De asemenea, subliniază faptul că există puţine companii care au învăţat că trebuie să-şi restructureze activităţile, să folosească calculatoarele în procesele lor de bază. O revoluţie tehnologică, cu alte cuvinte, este mai mult decât o simplă materie tehnologică, ce atrage, de asemenea o transformate organizaţională.