Dispozitiv care Transmite Comenzi de la Distanță

Introducere

Limbajul Java împreună cu mediul său de dezvoltare şi execuţie au fost proiectate pentru a rezolva o parte dintre problemele actuale ale programării. Proiectul Java a pornit cu scopul declarat de a dezvolta un software performant pentru aparatele electronice de larg consum. Aceste echipamente se definesc ca: mici, portabile, distribuite şi lucrând în timp real. De la aceste aparate, ne-am obişnuit să cerem fiabilitate şi uşurinţă în exploatare.

Limbajul luat iniţial în considerare a fost C++. Din păcate, atunci când s-a încercat crearea unui mediu de execuţie care să respecte toate aceste condiţii s-a observat că o serie de trăsături ale C++ sunt incompatibile cu necesităţile declarate. În principal, problema vine din faptul că C++ este prea complicat, foloseşte mult prea multe convenţii şi are încă prea multe elemente de definiţie lăsate la latitudinea celor care scriu compilatoare pentru o platformă sau alta.

În aceste condiţii, firma Sun a pornit proiectarea unui nou limbaj de programare asemănător cu C++ dar mult mai flexibil, mai simplu şi mai portabil. Aşa s-a născut Java. Părintele noului limbaj a fost James Gostling care este cunoscut ca autor al editorului emacs şi al sistemului de ferestre grafice NeWS. Proiectul a început încă din 1990 dar Sun a făcut publică specificaţia noului limbaj abia în 1995 la SunWorld în San Francisco.

Numele iniţial al limbajului a fost Oak, numele unui copac care creşte în faţa biroului lui James Gostling. Ulterior, s-a descoperit că numele fusese deja folosit în trecut pentru un alt limbaj de programare aşa că a fost abandonat şi înlocuit cu Java, spre deliciul programatorilor care iubesc cafenelele şi aromele exotice.

Lucrarea de faţă a vrut să creeze un dispozitiv de transmitere a comenziilor de la distanţă utilizabil în staţia de transformare FAI, o staţie cu următoarele niveluri de tensiune 220/110/20/6kV. Cu ajutorul acestui program se va transmite comenzile din camera de comandă (camera operatorilor), iar în teren se va schimba poziţia aparatelor în funcţie de comanda dată de operator. Se pot face următoarele operaţii cu ajutorul acestui dispozitiv: aducerea în rezervă caldă, aducerea în rezervă rece, aducerea în stare caldă, aducerea în stare rece, aducerea în stare deconectat, aducerea în stare separat vizibil, aducerea în stare legat la pământ. Aceste sunt operaţiile care se pot face cu ajutorul programului.

Capitolul I: Programarea în Java

1.1 Introducere

Începând cu anul 1977 începe utilizarea pe scară largă a calculatoarelor personale, preţul acestora făcându-le accesibile tuturor. În 1981 IBM, cel mai mare producător de computere, lansează pe piaţă modelul său de calculator personal – IBM PC (XT). Aproape peste noapte calculatoarele personale pătrund în întreprinderi, organizaţii şi chiar în casele oamenilor. Iniţial aceste calculatoare erau folosite ca unităţi independente, transferul informaţiilor de la un calculator la altul se făcea prin intermediul dischetelor. Pentru a eficientiza schimbul informaţiilor între calculatoarele personale acestea au fost interconectate fie prin legături telefonice fie în reţele locale în cadrul aceleiaşi clădiri (LANs – local area networks). Aceasta a dus la răspândirea aplicaţiilor de calcul distribuit (distributed computing). În loc de a fi adunate şi prelucrate centralizat, într-un centru de calcul dotat cu calculatoare foarte performante, datele se procesau distribuit, pe calculatoare personale conectate în reţea, amplasate în locurile în care informaţia era obţinută. Puterea de calcul a unui PC era suficientă pentru a asigura cerinţele unui utilizator individual şi comunicaţia în reţea. Informaţia este distribuită prin reţea unde unele calculatoare numite file servere au sarcina principală de a stoca programe şi date iar altele numite clienţi apelează la serviciile serverelor pentru a accesa şi procesa distribuit aceste date. Prelucrarea distribuită a datelor presupune “cooperarea” între aplicaţiile executate pe calculatoarele client şi cele executate de servere. Aplicaţia client solicită un anumit serviciu aplicaţiei server, aceasta din urmă efectuează prelucrările necesare satisfacerii cererii clientului şi îi transmite rezultatele solicitate. O aplicaţie data de prelucrare distribuită constă nu dintr-un singur program executat pe un singur calculator ci din mai multe programe executate pe două sau mai multe calculatoare interconectate în reţea. O astfel de aplicaţie se numeşte aplicaţie client/server. În anii 70 şi 80 limbajele de programare uzuale în elaborarea sistemelor de operare şi a aplicaţiilor client /server de prelucrare distribuită în reţea erau C şi C++. Odată cu interconectarea reţelelor locale LAN în reţele WAN (wide area network) şi dezvoltarea tehnologiilor Internet, limbajul de programare Java câştigă rapid teren oferind perspective noi pentru dezvoltarea aplicaţiilor bazate pe aceste tehnologii.

1.2. Mediul de dezvoltare a aplicaţiilor Java

Întrucât diversele aparate inteligente care vor fi comercializate nu vor fi echipate cu acelaşi tip de procesor apare problema elaborării unor aplicaţii independente de platformă.

Prevăzând aceste evoluţii, firma Sun a lansat în anul 1991 un proiect de cercetare numit Green. Rezultatul a fost un limbaj de programare derivat din C şi C++, botezat de autorul său James Gosling Oak după numele varietăţii unui arbore ce creştea în faţa geamului biroului său. Deoarece piaţa aparatelor inteligente nu se dezvolta aşa de repede şi datorită pierderii unui contract pentru care Sun concurase, programul Green a început să aibe dificultăţi de finanţare fiind pe cale să fie abandonat. Din fericire pentru proiect şi Java, în anul 1993 a apărut şi a căpătat o evoluţie explozivă în Internet serviciul WorldWideWeb (WWW). Cercetătorii Sun implicaţi în proiect au sesizat imediat potenţialul oferit de utilizarea limbajului Java în crearea aşa numitelor pagini Web cu conţinut dinamic. Noile perspective au revitalizat proiectul Green astfel că în Mai 1995 firma Sun face cunoscute rezultatele cercetărilor la o conferinţă SunWorld.

Apariţia java este imediat sesizată şi apreciată de cercurile de afaceri interesate de aspectele utilizării comerciala a serviciului WorldWideWeb. În aceste condiţii Java nu se prezintă ca un limbaj academic cum a fost Pascal şi nici ca un limbaj destinat uzului individual sau al unui grup de programatori ca cum este C. Java este un limbaj promovat de interesul cercurilor de afaceri pentru utilizarea comerciala a Internet în conexiune cu WWW.

Programele Java parcurg cinci faze de dezvoltare: editare, compilare, încărcare, verificare şi execuţie.