Distribuția CATV, fibră optică, MMDS, LMDS

Televiziunea prin cablu, cunoscuta oficial sub numele CATV (Community Antenna Television), a fost înfiintata în anul 1940 în Pennsylvania. Atunci existau numai câteva statii de televiziune, amplasate mai ales în marile orase. Oamenii care nu locuiau în orase sau în zone în care semnalul putea fi receptionat usor nu puteau sa urmareasca programele TV.

John Walson, patronul unui magazin dintr-un oras mic avea probleme cu vânzarea televizoarelor deoarece receptia în acea zona era redusa. Problema era amplasarea orasului într-o vale la aproape 90 de mile de Philadelphia. În mod normal, semnalele nu puteau sa treaca peste munte si receptia clara era imposibila.

Pentru a rezolva problema receptiei, în 1948, Walson a instalat o antena pe vârful unui munte din apropiere. Semnalele TV au fost receptionate si transportate printr-un cablu bifilar pâna la magazinul sau. Odata ce oamenii au vazut aceste rezultate, cererea de televizoare a început sa creasca. Walson a încercat sa îmbunatateasca calitatea imaginii folosind cablu coaxial si proiectând amplificatoare pentru a aduce CATV la casele clientilor care cumparasera televizoare. Astfel s-a nascut televiziunea prin cablu.

Distributia prin satelit a declansat o revolutie în televiziune. Astazi exista mai mult de 300 de programe prin satelit din diverse domenii: muzica, sport, financiar, filme vechi, filme noi, educatie, sanatate, animale, arta si altele.

Datorita celor care au realizat si dezvoltat televiziunea prin cablu astazi sunt peste 91,7 milioane de beneficiari în America si retele care au o acoperire în întreaga lume.

Reteaua de cablu TV este un sistem proiectat sa furnizeze eficient utilizatorilor semnalele TV emise. Pentru a se asigura ca utilizatorii pot obtine serviciile cu aceleasi televizoare, firmele creeaza o parte din spectrul radio frecventa (RF) cu o linie de cablu coaxial. Sistemele cu cablu coaxial traditional opereaza cu frecvente între 330 MHz si 450 MHz, în timp ce sistemele moderne hibride fibra/coaxial (HFC  Hybrid Fiber/Coaxial) sunt extinse pâna la 750 MHz sau mai mult. În mod logic, cursa descendenta a semnalelor video începe la aproximativ 50 MHz si foloseste frecvente dincolo de aceasta. Fiecare canal de televiziune standard ocupa cam 6 MHz din spectrul de RF, la fel ca în emisia TV normala. Astfel un sistem de cablu traditional cu 400 MHz largime de banda poate transporta teoretic echivalentul a 60 de canale analogice si un sistem modern HFC cu 700 MHz largime de banda are o capacitate de 110 canale. În aplicatiile practice numarul canalelor folosite este mai mic de atât.

Industria televiziunii prin cablu are un istoric lung de când s-au folosit antene pentru receptionarea semnalelor emise si distribuirea lor spre locuinte prin cablul bifilar si mai târziu coaxial. Cele mai vechi retele de cablu, erau de fapt, antene plasate strategic cu cabluri foarte lungi conectate la televizoarele abonatilor. Deoarece semnalul de la antena devenea din ce în ce mai slab pe masura ce mergea de-a lungul cablului si era împartit la prea multe receptoare, furnizorii de cablu au trebuit sa introduca la intervale regulate amplificatoare pentru a mari puterea semnalului si a fi potrivit pentru vizualizare.

În primii 40 de ani, dezvoltarea pe plan tehnologic în industria CATV s-a realizat prin îmbunatatirea calitatii semnalului, extinderea retelelor pentru a acoperi o zone geografice mai mari si oferirea de canale mai multe. Astazi competitia se concentreaza pe realizarea CATV ca fiind primul distribuitor de sunet si imagine digitala si în plus de comunicatii de voce si date pentru locuinte si birouri.

În concluzie comunicatiile de date au nevoie de retele de cablu TV care sa fie bidirectionale. În timp ce CATV se îndreapta catre largimea de banda adecvata pentru a duce semnalele utilizatorilor, una din problemele ce ramân este minimizarea benzii pentru a transfera semnalele de la consumator la reteaua de cablu sau interconectarea cu alte retele pentru telefon, date si alte servicii interactive. Banda disponibila pentru aceste semnale este mica, într-un interval de la 5 MHz la 42 MHz, si este sensibila la celelalte frecvente. Pentru a oferi servicii de date într-o retea, precum modem prin cablu, un canal de televiziune (în intervalul 50  750 MHz) este alocat pentru traficul spre utilizator si alt canal (în banda 5  42 MHz) este folosit pentru receptionarea semnalelor. Un singur canal de televiziune de 6 MHz poate suporta pâna la 27 Mbps trafic spre utilizator si poate transfera între 500 Kbps si 10 Mbps.