Factori de Succes în Dezvoltarea Sistemelor Informaționale

INTRODUCERE

În noua economie, producătorii de soluţii IT sunt confruntaţi cu o nouă cerinţă care îi obligă să schimbe total modul de construcţie a unui produs, fără a face compromisuri de calitate. A fi primul pe piaţă cu ultimele tehnologii este mai important ca oricând. Lucrând cu o infrastructură software şi hardware din ce în ce mai complexă, confruntaţi cu creşterea continuă a cerinţelor de calitate şi cu necesitatea reducerii costurilor, firmele dezvoltatoare de sisteme informaţionale încep să preţuiască tot mai mult soluţiile solide de dezvoltare.

Această lucrare urmăreşte să identifice o parte din factorii care contribuie la menţinerea echilibrului în cadrul triunghiului cost-durată-performanţă.

Primul capitol al lucrării se doreşte o trecere în revistă a câtorva noţiunii generale cu privire la ceea ce semnifică dezvoltarea unui sistem informaţional: caracterizarea noţiunii de arhitectură a unui sistem informaţional şi orientările abordate în definirea acesteia, strategiile de dezvoltare a unui sistem informaţional, etapele ciclului de viaţă, precum şi principalii actori implicaţi în dezvoltarea unui produs informaţional.

Următoarea secţiune prezintă câţiva dintre factorii cheie, care pot avea o importanţă majoră în ceea ce priveşte succesul dezvoltării sistemelor informaţionale. Printre aceştia se pot enumera: utilizarea CMMI (Capability Maturity Model Integration) în îmbunătăţirea proceselor de lucru, gradul de schimbare ce este asociat cu implementarea unui nou proiect, abilităţi ridicate cu referire la managementul schimbării, implicarea utilizatorilor în procesul de dezvoltare, supravegherea respectării anumitor standarde de calitate, folosirea instrumentelor de tip CASE (Computer-Aided Sofware Engineering) şi a metodelor “agile”, dezvoltarea aplicaţiilor pe baza abordării orientate-obiect. Tot aici se va dezbate şi problema eşecului proiectelor de dezvoltare a sistemelor informaţionale.

Al treilea capitol descrie unul din factorii esenţiali ai dezvoltării sistemelor, dar care de multe ori este ţinut în umbră sau chiar trecut cu vederea: testarea. Pentru a caracteriza acest concept s-au evidenţiat principalele tehnici de testare, strategiile ce pot fi adoptate, o comparaţie între testarea manuală şi cea automată, precum şi documentele ce sunt necesare a fi elaborate în decursul procesului de testare.

Ultima secţiune este constituită dintr-un studiu de caz pe tema testării unitare a claselor Java folosind utilitarul Junit.

CAPITOLUL 1: ASPECTE GENERALE PRIVIND DEZVOLTAREA SISTEMELOR INFORMAŢIONALE

Dat fiind faptul că lumea se află intr-o continuă schimbare, firmele sunt stimulate să caute mereu noi soluţii care să aibă menirea de a obţine informaţii cât mai eficient. Din această cauză, sistemul informaţional trebuie să fie supus unor schimbări continue, fie că ele sunt sub forma unor unor mici adaptări, unor modificări esenţiale sau chiar presupun substituirea sistemului.

Necesitatea efectuării schimbărilor apare din unul din motivele: întregul sistem de care aparţine face parte dintr-un plan major de modernizare, transformarea unor funcţionalităţi de bază, decizia modificării obiectivelor strategice ale firmei, îmbunătăţirea performanţelor sistemului, valorificarea beneficiilor aduse de tehnologiile de ultimă generaţie.

1.1 Arhitectura sistemelor informaţionale

Arhitectura sistemului informaţional reprezintă soluţia generică privitoare la procesele de prelucrare a datelor ce trebuie să se realizeze şi modul de integrare a datelor şi prelucrărilor. Această soluţie cadru este urmarea sintetizării răspunsurilor la următoarele întrebări:

− Care sunt componentele sistemului informaţional?

− Cum sunt legate aceste componente şi cum interacţionează ele?

− Ce date se culeg?

− Unde se culeg datele, unde se stochează şi prelucrează?

− Ce date se transmit către diferitele componente ale sistemului informaţional?

Altfel spus, arhitectura reprezintă "soluţia constructivă" a sistemului informaţional şi reflectă viziunea strategică managerială asupra modului în care organizaţia (firma) lucrează.

Sistemul informaţional global al firmei se descompune în subsisteme, fiecare dintre acestea acoperind un domeniu de activitate distinct.

La rândul său, fiecare subsistem se descompune în aplicaţii fiecare dintre acestea acoperind o activitate distinctă în cadrul domeniului. De exemplu, subsistemul informaţional pentru domeniul comercial se va descompune în aplicaţii distincte pentru fiecare din următoarele activităţi: aprovizionare, desfacere, marketing.

Procesul de descompunere continuă şi în pasul următor pentru fiecare aplicaţie se vor defini proceduri realizând funcţii distincte în cadrul aplicaţiei (exemplu: proceduri pentru dirijarea prelucrărilor, proceduri pentru actualizarea bazei de date, proceduri pentru consultarea bazei de date). La rândul lor, procedurile se descompun în module. Acestea cuprind secvenţe de cod realizând câte o funcţie distinctă în cadrul procedurii. De exemplu, o procedură de actualizare a bazei de date va cuprinde: un modul pentru adăugare de înregistrări, un modul de modificare a tuplurilor, un modul de ştergere a tuplurilor.