Formatul de partiționare NTFS

ARGUMENT

Hard-disk-ul serveste drept memorie non-volatila ,mediu de stocare pentru documentele ,fisierele sau aplicatiile utilizatorului.

In 1954 IBM a inventat primul hard-disk cu o capacitate, extraordinara pentru acea perioada , de 5MB impartita pe 24 de platane.

Cu 25 de ani mai tarziu cunoscutul producator de HDD-uri, Seagate introduce pe piata primul HDD pentru calculatoare personale , capabil sa inmagazineze panala 40 MB, ajungand la rate de transfer de 625KBps folosind modul de codare MFM (Modified Frequency Modulation).

Acest mod de codare era folosit de vechile FDD-uri (floppy disk drive) sau sisteme de inmagazinare de date .Este destul de greu de crezut ca daca in anul 1980, spatiu de 100 MB pe hard-disk era considerat foarte generos in timp ce in zilele noastre ar fi cu totul nefolositor chiar si numai pentru sistemul de operare.

Constructia HDD-ului

Denumirea „hard-disk”(disc rigid) arata de fapt proprietatea fizica a discurilor din interiorul carcasei.

Aceste discuri se numesc platane si sunt compuse dintr-un substrat si un mediu magnetic . Substratul sau materialul de baza din care este facut platanul trebuie, prin natura lui sa fie un material non-magnetic capabil sa fie prelucrat in forme foarte subtiri (grosimea acestor platane este de ordinul milimetrilor sau chiar mai mici).

Platanul - este de fapt suportul magnetic pe care se stocheaza datele. Dimensiunile (diametrul) acestuia pot fi de 3.5” sau 5.25”, cele mai intalnite fiind de 3.5”. Materialul de baza din care sunt facute aceste platane, este sticla deoarece este foarte maleabila usor de finisat la dimensiuni mici si rezistenta (in ciuda dimensiunilor extrem de mici) la fortele fizice care actioneaza asupra sa in momentul functionarii.

Interiorul hard-disk-ului trebuie ferit de actiunea prafului, presiunea constanta a aerului din interior fiind pastrata cu ajutorul unor filtre.Platanele sunt complet izolate fiind mentinute intr-un vacuum partial.

De regula exista doua sau trei platane asezate unul peste altul si fixate de un ax ce roteste tot ansamblul de platane la mii de rotatiipe minut(4000-10000 Rpm).Intre platane exista spatiu, ele nefiind lipite, tocmai pentru a permite capului de citire/scriere (montat pe bratul ce il antreneaza) sa se deplaseze pe toata latimea platanului.

Din aceasta cauza, o singura particula de praf ar fi de ajuns pentru a se realiza contactul intre capul de citire/scriere si suprafata magnetica a platanului ducand la zgarierea irecuperabila a acestuia,compromitand astfel datele aflate in acea zona.

Controllerul de disc - acest controller se ocupa de tot mecanismul din interiorul hdd-ului:de capetele de citire, de viteza de rotatie a platanelor sau de reimprospatarea memoriei tampon.

Capul citire-scriere - reprezinta „translatorul”, cel care prelucreaza informatia de pe platane, asa cum se afla ea in format digital si o transfera la controllerul de disk.

De aici, aceasta sub forma de date ajunge la procesor si mai departe.Exista cate un cap de citire/scriere pentru fiecare din partile platanului acestea fiind actionate simultan, prin intermediul unui modul electro-magnetic, de catre bratul de miscare in varful caruia se afla.

Capetele sunt concepute sa atinga discul numai cand platanele s-au oprit iar „parcarea” lor nu se face oriunde, ci intr-o zona speciala numita LZ (Landing Zone).

- Discul Fix

Discul fix se regaseste sub denumiri ca disc amovibil, disc dur, cel mai adesea insa se foloseste termenul de hard-disk (HD). Hard disk-ul este principalul dispozitiv de stocare a datelor pentru PC-urile de astazi. Nici un alt periferic nu se apropie de utilitatea pe care o confera hard disk-ului viteza, capacitatea si facilitatile de instalare. Hard disk-ul unui PC stocheaza fisierele si extinde capacitatea RAM a PC-ului cu memoria virtuala. El opereaza in megabytes (sute sau mii). Intr-o secunda, hard disk-ul trebuie sa fie capabil sa puna la dispozitie o cantitate de informatie foarte mare si sa distribuie segmentele de memorie ca sa le inlocuiasca cu versiuni revizuite pentru a mentine actualizat sitemul PC-ului. El stocheaza toate programele si toate fisierele utilizatorului si trebuie sa le furnizeze sistemului intr-un timp extrem de scurt dupa ce aceasta operatie i-a fost solicitata. Hard disk-urile difera de tehnologie de fabricatie, interfata, viteza si capacitate de stocare a datelor, toate aceste elemente fiind interdependente.

- Mediul de memorare al Hard-Disk-ului

Mediul de memorare a hard disk-ului este alcatuit dintr-o colectie de platane circulare din aluminiu; aceste platane au dus la denumirea hard-disk (disc dur), spre deosebire de unitatea floppy-disk care are suportul de memorare pe discuri flexibile; de asemenea, platanele nu pot fi extrase din unitate, motiv pentru care unitatea se mai numeste unitate de disc fix.

Hard disk-urile sunt numite uneori si discuri Winchester, denumire care dateaza din anii ’60, cand IBM a realizat un hard-disk cu capacitate de 30 MB pe platane fixate in unitate, si 30 MB pe volume interschimbabile. Unitatea avea platane ce se roteau cu viteza mare si capete de citire/scriere care glisau pe perna de aer pe deasupra platanelor, toate situate intr-o carcasa etansata. Aceasta unitate numita 30-30 a primit denumirea de disc Winchester, dupa faimoasa carabina Winchester 30-30. Dupa aceea, denumirea s-a extins pentru toate unitatile de disc care aveau mai multe platane si capete de citire/scriere glisante pe perna de aer. Termenul nu are nici un inteles tehnic sau stiintific, este o denumire argotica, sinonima cu “unitate de hard-disk”.

Modul de functionare al unei unitati de hard disk este similar cu cel al unei unitati de floppy-disk. O unitate de hard-disk, ca si cea de floppy-disk, are platane care se rotesc in jurul unui ax si capetele care se deplaseaza pe deasupra platanelor; pe aceste platane, informatiile se stocheaza pe piste si sectoare logice. Totusi, unitatea de hard-disk difera de cea dea floppy-disk prin multe alte caracteristici. Hard disk-ul are mai multe platane, fiecare avand doua fete pentru stocarea informatiilor. Multimea pistelor care au aceeasi distanta fata de centru formeaza un cilindru.

Un cilindru poate fi imaginat deci ca o stiva verticala de piste. Unitatea de hard-disk are cate un cap de citire/scriere pentru fiecare fata a platanelor; toate capetele sunt montate pe un mecanism special care asigura deplasarea lor pe orizontala. Capetele sunt deplasate inainte si inapoi simultan, pe suprafetele platanelor; ele nu se pot deplasa independent unul de altul, deoarece sunt montate in acelasi suport. Cea mai mare parte a hard disk-urilor au cateva platane, desi unele unitati cu inaltime redusa (half-height) au doar un singur platan. Numarul platanelor unui hard disk este limitat de dimensiunile fizice ale unitatii. Astfel, numarul maxim de platane pentru unitatile de 5 ¼ inch cu inaltime normala (full height) este de 11; unitatile half-height de 5 ¼ si 3 ½ inch pot avea pana la 8 platane. Platanele sunt de obicei confectionate din aliaj de aluminiu, cu duritate mare si greutate mica; unele unitati folosesc platane confectionate din sticla. Platanele sunt acoperite cu un strat de substanta magnetica care constituie suportul magnetic ce memoreaza informatiile. Doua tipuri de suport magnetic sunt utilizate la platanele hard disk-urior: strat de oxid si pelicula subtire.