Hard Disk-ul

ARGUMENT

Pentru majoritatea utilizatorilor, unitatea de hard disc este partea cea mai importantă, dar şi cea mai misterioasă, a unui sistem de calcul. O unitate de hard disc este un dispozitiv închis ermetic, care păstrează informaţiile din sistem. Dacă unitatea de hard disc se defectează, consecinţele sunt de obicei foarte serioase. Pentru a putea întreţine, depana şi extinde în mod corespunzător un calculator personal, trebuie să înţelegem pe deplin ce este şi ce face o unitate de hard disc.

1. Definiţia hard discului

1.1 Noţiuni generale

Unitatea de hard disc conţine nişte plăcuţe rotunde, rigide, fabricate de obicei din aluminiu sau din sticlă, numite discuri. Spre deosebire de discurile numite dischete, folosite în unităţile de floppy disc, discurile din unităţile de hard disc nu pot fi nici îndoite, nici încovoiate, de unde şi termenul de hard disc (hard - tare, dur). La majoritatea unităţilor de hard disc, pachetul de discuri nu poate fi scos din unitate; din acest motiv firma IBM le numeşte unităţi de discuri fixe, fixed disk drives. Cu toate că există şi unităţi cu pachet de discuri amovibil (care se poate scoate), acestea sunt mai puţin apreciate din cauza costului ridicat, a alcătuirii nestandard şi a problemelor de fiabilitate pe care le ridică.

Unităţile de hard disc sunt numite adesea discuri Winchester. Acest termen datează din anii '60, când firma IBM a lansat pe piaţă o unitate de hard disc de mare viteză, care conţinea un pachet de discuri de 30 Mocteţi, fix, şi unul tot de 30 Mocteţi, amovibil. Unitatea aceasta conţinea pachete de discuri care se roteau cu viteză foarte mare, în timp ce capetele de scriere/citire pluteau deasupra feţelor discurilor aflate în mişcare de rotaţie, totul într-o incintă închisă ermetic. Unitatea aceea, unitatea 30-30(30-30 drive), a primit după scurt timp porecla „Winchester" după celebra carabină Winchester 30-30. De atunci încolo, toate unităţile care au în componenţă un disc care se roteşte cu viteză mare, cu un cap plutind deasupra acestuia, sunt cunoscute sub numele de discuri Winchester. Termenul acesta nu are nici o semnificaţie tehnică sau ştiinţifică; este un termen de jargon, sinonim cu cel de hard disc.

1.2 Densitatea pe suprafaţă

Mărimea numită densitate pe suprafaţă a fost folosită în industria unităţilor de hard disc drept un prim indicator al vitezei de perfecţionare a tehnologiilor de fabricaţie. Densitatea pe suprafaţă este definită ca produsul dintre numărul liniar de biţi pe inci (bpi), măsurat de-a lungul pistelor, de jur împrejurul discului, şi numărul de piste pe inci (tpi - tracks per inch), măsurat radial pe disc. Rezultatul este exprimat în megabiţi pe inci pătrat (Mbiţi/inci2) şi este folosit ca o măsură a eficienţei tehnologiei înregistrărilor pe discuri. Unităţile cele mai competitive folosite în prezent, înregistrează informaţiile cu densităţi pe suprafaţă de ordinul Gbiţilor pe un inch pătrat. Se dezvoltă tehnologii noi de fabricare a suprafeţelor de înregistrare şi a capetelor de scriere/citire, aşa cum sunt cele care folosesc discuri din ceramică sau sticlă şi suspensie fluidă, capabile să suporte densităţi pe suprafaţă tot mai mari. Fabricarea de capete şi suprafeţe de înregistrare, astfel încât unităţile de disc să poală funcţiona cu toleranţe cât mai mici, este cerinţa principală pentru a obţine densităţi mai mari.