Hardware

Argument

Hardware-ul este partea fizică a unui sistem informatic, spre deosebire de software, care este partea logică - cea care comandă hardware-ul prin intermediul unor programe (aplicaţii, sisteme de operare şi drivere) şi de datele asupra cărora operează respectivul sistem de calcul.

Cuvântul este un cuvânt englez care se pronunţă aproximativ 'haad-ue-ă şi se traduce uzual cu echipament solid, sau şi cu articole de fierărie (de menaj). Hardware este ansamblul elementelor fizice şi tehnice cu ajutorul cărora datele se pot culege, verifica, prelucra, transmite, afişa şi stoca, apoi suporturile de memorare (dispozitivele de stocare) a datelor, precum şi echipamentele de calculator auxiliare - practic, toate componentele de calculatoare şi reţele de calculatoare concrete, tangibile.

I. HARDWARE

Hardware-ul reprezintă totalitatea componentelor fizice ale unui calculator. Comunicarea perfectă dintre ele duce şi menţine buna funcţionare a calculatorului.

Partea hardware conţine:

• Placa de bază;

• Procesorul;

• Memorii;

• Placa video;

• Hard-diskuri;

• CD-ROM, CD-RW, DVD-ROM, DVD-RW, BLU-RAY;

• Monitorul;

• Fax-Modemuri;

• Imprimantă/Scanner.

II. PLACA DE BAZĂ

Microprocesorul, memoria internă şi echipamentele periferice trebuie să-şi transmită reciproc informaţii privind modul în care sunt executate comenzile. Toate aceste comunicaţii trebuie sincronizate şi dirijate în aşa fel încât să se ştie cui aparţin mesajele şi ce destinaţie au, în condiţiile înlăturării blocajelor.

Figura 1. PLACA DE BAZĂ

Interconectarea tuturor acestor componente este asigurată de placa de bază (motherboard). Astfel, microprocesorul şi circuitele de memorie se monitorizează direct pe placă. Echipamentele periferice se conectează prin intermediul unor plăci cu circuite integrate, placi specializate pe tipuri de pericferice numite controllere.

Controllerul apare ca un intermediar între echipamentul periferic şi placa de bază. Ele se introduc În socluri speciale numite “sloturi” aflate pe placa de bază. Controllerele pentru echipamentele exterioare unităţii centrale adică perifericele lente, au prevăzute mufe speciale pentru conectare. Din categoria perifericelor lente: tastatura, mouse-ul, monitorul şi imprimanta. Mufele de conectare se numesc porturi. Porturile sunt vizibile în spatele carcasei care adăposteşte unitatea centrală. Dat fiind modul diferit de realizare fizică a transmisiei semnalelor electrice de la periferic la unitatea centrală, deosebim mai multe tipuri de porturi: porturi seriale şi porturi paralele, porturi de tip USB.

Tastatura şi mouse-ul se cuplează prin porturi seriale, comunicaţia asigurându-se prin şiruri seriale de impulsuri care reprezintă în fapt şiruri seriale de biţi. Monitorul şi unele modele de imprimante se cuplează prin porturi paralele, care asigură o viteză de comunicaţie mai mare.

Echipamentele periferice rapide, hard-discul, unităţile de floppy-disc şi CD-ROM, aflate în interiorul cutiei unităţii centrale se cuplează direct cu placa controllerului dedicat, nefiind necesare porturi exterioare.

Generalizând cele expuse anterior, ansamblul circuitelor care realizează fizic interconectarea perifericelor (de la hard-disc până la mouse) cu placa de bază, se numesc unităţi de interfaţă.