Hardware

INTRODUCERE

Un sistem electronic de calcul – denumit în mod curent calculator, reuneste din punct de vedere fizic si functional doua componente de baza si anume componenta hardware si componenta software.

Componenta hardware reprezinta ansamblul elementelor fizice, care compun calculatorul electronic: circuite electrice, componente electronice, dispozitive mecanice si alte elemente materiale ce intra în structura fizica a calculatorului electronic.

Componenta software cuprinde totalitatea programelor, reprezentând "inteligenta calculatorului", prin care se asigura functionarea si exploatarea sistemului de calcul.

Prin intermediul acestor programe, utilizatorul are posibilitatea de a comunica cu sistemul de calcul, introducând date, programe si comenzi, primind rezultatele prelucrarii si diverse mesaje. O parte din date, rezultate sau programe pot fi memorate pentru prelucrari ulterioare.

Componentele hardware sunt asamblate fizic pentru a îndeplini functia de introducere a datelor si programelor; functia de prelucrare; functia de memorare; functia de afisare a mesajelor si rezultatelor.

Arhitectura unui sistem de calcul defineste ansamblul integrat de unitati functionale, în conformitate cu un set de principii si reguli standardizate, formând un tot unitar si având ca scop realizarea functiilor sistemului la un anumit standard de performanta.

Componentele functionale ce formeaza arhitectura unui sistem de calcul sunt unitatea centrala (UC) care cuprinde unitatea de comanda-control (UCC) si unitatea aritmetico-logica (UAL); memoria interna (MI); unitati de memorie (memoria externa); unitatile de intrare-iesire.

Unitatile de intrare, unitatile de iesire si unitatile de memorie externa se mai numesc si unitati periferice. La calculatoarele personale, unitatea standard de intrare este tastatura, iar unitatea standard de iesire este monitorul. Hard-discul si

floppy-discul fac parte din unitatile de memorie externa.

Unitatea aritmetico-logica (UAL) efectueaza operatiile aritmeticologice, iar unitatea de comanda-control dirijeaza si controleaza toate operatiile efectuate de calculator. Cele doua unitati alcatuiesc împreuna unitatea centrala de prelucrare (UCP)- denumita si procesor. Tehnologia actuala de fabricatie într-o forma miniaturizata, i-a conferit acestuia denumirea de microprocesor.

CAPITOLUL I

1.1 CONFIGURATIA SISTEMULUI DE CALCUL

Desemneaza, multimea tuturor componentelor concret asamblate si conectate pentru a realiza un sistem de calcul, privite din punct de vedere al caracteristicilor tehnice si functionale.

Configuratia oricarui sistem de calcul se înscrie între doua limite: o limita inferioara- numita configuratie de baza- definita de numarul minim necesar de componente pentru ca sistemul de calcul sa fie operational si o limita maxima rezultata prin adaugarea de noi componente, pâna la limita maxima admisa de unitatea centrala. Între cele doua limite se poate realiza orice alta configuratie admisa, pentru a raspunde cât mai bine cerintelor utilizatorului.

Configuratia unui sistem de calcul se poate privi atât din punct de

vedere al structurii externe, cât si din punct de vedere al structurii interne.

Structura configuratiei externe este vizibila utilizatorului, cuprinzând toate componentele fizice distincte care sunt conectate la unitatea centrala prin intermediul porturilor si controllerelor, asa cum se observa în (figura 2.2).

Unitatea centrala este plasata într-o carcasa dreptunghiulara numita CASE. În structura configuratiei externe alaturi de microprocesor si memoria interna amplasate pe o placa de circuite- numita placa de baza, se regasesc si unitati de memorie externa (hard disc, floppy disc FD, unitatea

de CD ROM – CDR si sursa de alimentare.

Echipamentele periferice (tastatura, mouse-ul, monitorul, imprimanta) sunt cuplate la unitatea centrala prin intermediul unor conectori, la porturi plasate în partea din spate a carcasei.

Structura configuratiei interne este mai complexa si are în vedere toate componentele ce se pot individualiza, atât cele exterioare cât si cele din interiorul carcasei calculatorului. Structura interna este realizata prin asamblarea unui numar variabil de placi cu circuite electronice integrate (module de memorie, placi de

extensie, unitati CD-ROM, controllere de hard disc si floppy disc, conectori, etc.) si componente fizice compatibile între ele, care îndeplinesc functii precise în cadrul sistemului.