Impactul Informației și a Comerțului Electronic asupra Societății Economice

Introducere

În ultimul deceniu, Internet-ul a evoluat într-o unealtă formidabilă având un impact major în toate aspectele vieţii. La fiecare jumătate de an apar schimbări aşa de importante încât este imposibil de prevăzut unde se va ajunge în următorii 10 ani În prezent, participăm cu toţii la o revoluţie care are loc în comerţ şi telecomunicaţii. Marile companii ale secolului îşi vor avea originile în această decadă.

Primele tranzacţii comerciale realizate prin Internet au apărut în anul 2000, în cadrul unor site-uri precum www.emania.ro, www.casadecomenzi.ro sau www.rate.ro. Numărul redus de calculatoare, slaba penetrare a Internet-ului şi, nu în ultimul rând, neîncrederea românilor în siguranţa noului tip de comerţ au determinat ca astfel de afaceri să nu se dezvolte foarte mult. Situaţia devine mult mai bună în 2002, atât datorită creşterii rapide a penetrării Internet-ului, cât şi a unor iniţiative guvernamentale de e-commerce care au întărit încrederea consumatorilor în onestitatea unor astfel de tranzacţii. De atunci comerţul electronic a luat o mare amploare, o multitudine de firme au în prezent pagini pe Internet, precum şi locuri de unde poţi comanda tot ceea ce vrei şi te interesează.

Din momentul în care intervine Internet-ul cu marile avantaje pe care acesta le aduce (e-mail, comerţ electronic şi tranzacţii electronice, piaţa Internet, distribuţia de „conţinut”) prin cuprinderea în sfera informaţiei electronice a unui număr cât mai mare de cetăţeni se trece la societatea informaţională. De aceea societatea cunoaşterii nu este posibilă decât grefată pe societatea informaţională şi nu poate fi separată de aceasta. În acelaşi timp, ea este mai mult decât societatea informaţională prin rolul major care revine informaţiei – cunoaştere în societate. Cel mai bun înţeles al Societăţii cunoaşterii este probabil acela de Societate informaţională şi a cunoaşterii. Denumirea de Societate a cunoaşterii (knowledge-society) este utilizată astăzi în întreaga lume. Această denumire este o prescurtare a termenului Societate bazată pe cunoaştere (knowledge-based society). Un termen tot mai utilizat în ultimul timp este acela de noua economie. Se ştie că în societatea informaţională se dezvoltă economia Internet. În societatea cunoaşterii se formează cu adevărat o nouă economie, care înglobează şi economia Internet. De aceea, economia nouă este economia societăţii informaţionale şi a cunoaşterii.

Comerţul electronic, unul dintre cele mai importante aspecte ale Internet-ului, se derulează în contextul internaţionalizării continue a activităţilor economice sub incidenţa revoluţiei tehnologice contemporane şi în special a noilor tehnologii din domeniul informaţiei şi telecomunicaţiilor. Modelele conceptuale pentru comerţul electronic diferă în funcţie de produsul care este vândut şi de entităţile care intervin în cadrul unei tranzacţii.

Modelele de afaceri folosite pentru vânzarea on-line de bunuri, precum informaţii sau acces la baze de date, diferă considerabil de cele folosite pentru vânzarea de bunuri fizice. Analizând aplicaţiile curente dezvoltate pe Internet, identificăm următoarele modele de afaceri în comerţul electronic: magazin electronic (e-shop), aprovizionarea electronică (e-procurement), magazin electronic universal (e-mall), piata unui terţ (3rd party marketplace), comunităţi virtuale (virtual communities), furnizor de servicii cu valoare adăugată pentru canalele de comerţ electronic (value chain service provider), platforme de colaborare, brokeraj de informaţii şi alte servicii. În strânsă corelaţie cu produsele de comerţ electronic ale marilor companii din domeniul informaticii, comunicaţiilor şi nu numai, s-au realizat (sau sunt în curs de realizare) platforme care să servească la implementarea cât mai rapidă, dar totuşi viabilă şi sigură, a comerţului electronic. Platformele se sprijină şi utilizează aceleaşi concepte teoretice generale surprinse de modelele conceptuale, dar oferă facilităţi diferite. Alegerea unei soluţii în acest scop este determinată în cea mai mare măsură de criteriile de performanţă şi cost şi de schema de profit pe care fiecare companie le aşteaptă de la soluţia de comerţ electronic. Adoptarea unei anumite soluţii nu impune alegerea integrală a tuturor elementelor necesare sistemului de comerţ electronic.

Comerţul electronic a devenit o parte integrantă din viaţa curentă a multor occidentali datorită comodităţii, eficienţei şi dezvoltării unor soluţii sigure de plată online. În România, mulţi dintre utilizatorii Internet au o oarecare reticenţă faţă de procesarea tranzacţiilor online. Dar, încet-încet lucrurile încep să se schimbe.

Există 7,5 milioane de carduri emise la nivelul României, aproape 5 milioane de conexiuni la Internet şi numai 500 de magazine virtuale. Din acest număr, puţin peste 100 de magazine acceptă plata online. Iar din acestea, maxim 75 o promovează în mod activ.

Din cele aproximativ cinci milioane de carduri preînrolate sub standardul 3D Secure – cât reprezintă portofoliile BCR, BRD, Raiffeisen şi Banca Ţiriac – numai 5.000 de carduri sunt active şi generează tranzacţii pe Internet. S-a făcut un studiu de piaţă, care a cuprins 414 magazine virtuale care au adresabilitate românilor (adică sunt pe domenii cu ro sau în limba română). Ele au fost analizate, pe de o parte, din punct de vedere al website-ului în sine (aspect grafic, tehnologii,

funcţionalităţi) şi, din punct de vedere al afacerii (mod de comandă, de livrare, facilităţi, modalitate de plată, companii implicate în proces). Din acest punct de vedere, România probează că produsele care merg bine la nivel internaţional, sunt cele care merg bine şi pe plan naţional (excepţia serviciilor de ticketing şi rent-a-car). Primele poziţii sunt dominate de magazine care vând produse IT, cărţi, foto, electronice, cadouri, telefonie mobilă, farmaceutice şi articole pentru copii. Aceste magazine reprezintă ca număr 70% din magazinele românesti. La capătul celălalt, magazine de nişă, nu găsim decât 5% din magazine şi constatăm o mai mare grijă şi pasiune a posesorilor faţă de afacerile lor.

Am vrut să vorbesc despre acest subiect deoarece acum, în mileniul al III-lea, afacerile, relaţiile între firme, cu furnizorii şi consumatorii se menţin cu ajutorul Internet-ului, prin utilizarea e-business-ului. Pentru Romania, care în condiţiile actuale parcurge importante transformări, comerţul electronic (afacerile electronice) reprezintă o adevarată provocare şi totodată o soluţie pentru rezolvarea multor probleme atât de bani cât şi de timp.

Trăind în aceste timpuri când totul în jurul nostru e din ce în ce mai automatizat, iar lumea practic comunică, se documentează şi află cele mai multe informaţii doar de pe Internet, voi încerca prin această lucrare să prezint cât mai bine structura Comerţului Electronic şi tendinţele acestuia.