Instalarea fizică și configurarea unităților PC

Argument

Metodele de instalarea a unităţilor de hard-disc,a unităţilor optice(CD/DVD), a unitaţilor de dischetă şi a unităţilor de bandă magnetică se face de la pregătirea componentelor şi configurarea jumperelor până la instalarea cablării efective şi montarea fizică.

Am detaliat o serie de probleme de configurare iniţiale pentru software-ul de sistem,până în momentul instalării sistemului de operare. Din momentul respectiv,etapele pe care le ve-ţi parcurge vor depinde de sistemul de operare pe care îl instalaţi.

Cap.I. Instalarea tuturor tipurilor de unităţi

Hard-discul - este componenta pe care sînt stocate datele cu care lucrează calculatorul, începînd cu sistemul de operare şi terminînd cu fişierele instalate de programe sau create de noi. El reprezintă memoria durabila a calculatorului, pentru că datele sînt păstrate şi după întreruperea alimentării cu curent electric.

HD este format de obicei din mai multe discuri de aluminiu (numite platane) suprapuse pe acelaşi ax şi acoperite cu oxid de fier. La mică distanţă de suprafaţa discurilor se mişcă nişte braţe metalice ale căror capete magnetizează porţiuni din discuri, în acest fel fiind "scrise" şi "citite" datele. HD este una din puţinele piese dintr-un calculator care are şi o componentă mecanică (un motor care învîrte discurile şi mişcă braţele metalice), dar asta nu înseamnă că nu este de obicei o piesă foarte fiabilă, capabilă să funcţioneze mulţi ani fără a cauza pierderea datelor stocate.

Un HD este caracterizat de capacitatea de stocare de date măsurată în Gigabaiţi [Gigabytes] => GB şi de viteză de rotaţie a platanelor (5.400, 7.200 sau 10.000 de rotaţii pe minut). Cu cît platanele se rotesc mai repede cu atît citirea şi scrierea datelor este mai rapidă, deci şi calculatorul este mai rapid. Capacitatea unui HD prezentată de companiile producătoare este diferită de capacitatea raportată de sistemul de operare, pentru că toţi producătorii consideră că 1 MB = 1.000.000 baiţi [bytes], cînd de fapt echivalenţa corectă este 1 MB = 1.048.576 baiţi [bytes]. Sistemul de operare raportează deci în mod corect o capacitate ceva mai mică a HD.

Unităţile optice CD/DVD - sînt nişte dispozitive care folosesc medii de stocare optice pentru citirea şi scrierea datelor. Stocarea optică este metoda prin care datele sînt inscripţionate pe un mediu special cu ajutorul unei raze laser. Citirea datelor de pe un mediu optic se realizează tot cu ajutorul unei raze laser.

În funcţie de caracteristicile lor tehnice şi de capacitatea de stocare mediile optice se împart în două categorii şi anume CD ("Compact Disc") şi DVD ("Digital Versatile Disc"). Atît CD-urile cît şi DVD-urile se prezintă ca nişte discuri din plastic (cu diametrul de 12 cm) pe a căror suprafaţă datele sînt inscripţionate sub formă de adîncituri (gropiţe - "pits") microsopice de-a lungul unei piste care se desfăşoară în spirală. Mediile optice se împart în două categorii după modul de inscripţionare a datelor şi anume: medii produse prin matriţare (inscripţionare prin presarea unei matriţe) şi medii produse prin ardere (inscripţionare cu rază laser). Matriţarea este o metodă industrială ce necesită echipamente speciale şi ca urmare este folosită în cazul producerii unor cantităţi mari de discuri (de ex. pentru discurile originale cu jocuri, muzică, etc.). Arderea este o metodă accesibilă oricui şi este folosită în special pentru producerea de discuri în cantităţi limitate (în general pentru utilizare personală).

Mediile de tip CD au apărut primele, dar capacitatea de stocare a acestora (700 MB) a fost foarte rapid socotită insuficientă şi ca urmare au fost dezvoltate mediile DVD. Acestea sînt de fapt tot nişte CD-uri, însă cu o densitate mai mare de stocare a datelor, realizată prin creşterea lungimii spiralei ce conţine adînciturile şi prin dimensiuni mai mici ale acestora. O altă deosebire între CD-uri şi DVD-uri este dată de numărul de feţe şi de straturi pe care sînt inscripţionate datele. Compact discurile (CD) au o singură faţă ("side") inscripţionata cu date, iar aceasta are un singur strat ("layer") în care se afla stocate datele, deci nu este nevoie să scoatem CD-ul şi să îl întoarcem pe partea cealaltă, aşa cum facem cu un disc vinil pentru pick-up. DVD-urile pot avea însă una sau două feţe, iar fiecare faţă poate avea unul sau două straturi şi în consecinţă avem patru variante de DVD-uri (monofaţă-monostrat, monofaţă-bistrat, bifaţă-monostrat, bifaţă-bistrat) a căror capacitate de stocare este în ordine de 4,7 GB; 8,5 GB; 9,4 GB şi 17 GB. Cele mai folosite sînt DVD-urile monofaţă-monostrat ("single-sided, single-layer") pentru că au un preţ convenabil şi o capacitate suficientă de stocare pentru utilizatorii particulari (casnici).

Unităţile optice se împart după funcţionalitatea lor în unităţi de citire (Read Only Memory - ROM, care pot doar să citească datele de pe un mediu optic) şi unităţi de citire/scriere (Read/Write - RW, care pot atît să citească cît şi să scrie date pe un mediu optic).