Interfața IDE

Argumentare

O caracteristica a speciei umane este capacitatea de a inventa unelte si masini care sa-i faciliteze muncile dificile sau periculoase. Pentru a calatori mai repede, a inventat roata, caruta, bicicleta, motocicleta, trenul, automobilul si avionul; pentru a lucra pamantul-plugul, tractorul, semanatoarea si combina; pentru a construi-buldozerul, escavatorul si macaraua. Pentru a prelucra informatia, omul a inventat calculatorul. El ii ajuta sa prelucreze intr-un timp foarte scurt, cu foarte mare acuratete, foarte multa informatie complexa.

Prelucrarea informatiei este veche de cand lumea. Prelucrarea voluntara a informatiei s-a facut atunci cand babilonienii au scris primele semne cuneiforme pe tablitele de lut. Deci, prima manifestare a prelucrarii informatiei a fost scrisul. Inca din antichitate pot fi puse in evidenta doua tipuri de prelucrari de informatii;

- Prelucrarea textelor = scrisul

- Prelucrarea numerelor = calculul numeric.

Prelucrarea automata a informatiei a fost posibila odata cu aparitia calculatoarelor electronice. Un calculator este o masina care trebuie sa stie sa modeleze si sa manipuleze informatia. Prima problema care s-a pus la constructia calculatoarelor a fost alegerea sistemului de numeratie care v-a fi utilizat pentru a prelucra informatia numerica. Matematicienii au studiat si au dezvoltat teoria sistemelor de numeratie. Ei au ajuns la concluzia ca un numar poate fi reprezentat prin oricate simboluri dorim. Indiferent de sistemul de numeratie folosit, aritmetica este aceeasi.

La baza dezvoltarii tehnicii de calcul au stat teoria informatiei si circuitelor electronice active. Pornind de la aceste doua elemente, sistemul de numeratie ales a fost sistemul binar. Deci, calculatorul este un partener de lucru al omului, care foloseste, in locul sistemului de numeratie zecimal, sistemul binar. Alte calificari profesionale au fost dublate si de folosirea unui calculator in banci, in redactiile de reviste si ziare, in agentiile de turism. A adus multe cuvinte noi in vocabular (hardware, softaware, scanner, plotter, robotica) sau a imbogatit cuvintele vechi cu sensuri noi (fisier, inregistrare, program, registru, memorie, consola).

Capitolul I

Un istoric al sistemelor de calcul

Calculatoarele electronice sunt urmasele unor dispozitive de calcul mai rudimentare dar foarte ingenioase, nascute din pasiunea si ambitia oamenilor de a efectua calcule cat mai precise. Paradoxal insa, atat cei pasionati de calcule, intre care amintim ilustrele nume ale lui Ampere si Gaus, cat si cei carora le displaceau calculele (francezul de Condorcet, de exemplu, a impartit un premiu al Academiei din Berlin in 1774 cu asronomul Tempelhoff fiindca avea oroare de calcule) erau interesati de dezvoltarea dispozitivelor de calcul automate. Primele probleme de calcul erau exclusiv numerice, dar calculatoarele de astazi pot solutiona probleme complicate, prelucrand informatii complexe, de tipuri diverse.

Vom enumera in continuare etapele evolutiei dispozitivelor de calcul pana la aparitia calculatoarelor moderne, enumerand, cu titlu informativ, si mai ales pentru ingeniozitatea lor, cateva dintre acestea.

1) Dispozitive de calcul simple

John Napier (1550-1617) a inventat un dispozitiv cu bastonase prismatice pe care erau inscrise produsele cu 1, 2, 9 ale cifrelor de la 1 la 9 pentru simplificarea inmultirii.

E. Gunter (1581-1626) a construit scara logaritmica, reducand inmultirea a doua numere la operatia de adunare a doua segmente prin folosirea formulei log(a x b)=log(a)+log(b).

E. Wingate (1593-1656) a perfectionat scara logaritmica cu doua rigle gradate care pot aluneca una de-a lungul celeilalte, creand rigla logaritgmica ce se mai foloseste si astazi.

De remarcat ca dispozitivele amintite mai sus nu efectueaza adunari si necesita operare manuala.

In 1642, Blaise Pascal (1623-1662) a inventat o masina de adunat mecanica pentru a-si ajuta tatal, care era administrator financiar. Masina consta din sase cilindri ce aveau reprezentate cifrele 0, 1, 2, ,9 pe cate o banda. La fiecare rotatie cu 1/10 din lungimea cercului corespunzator, se schimba cifra iar fiecare 10 atins de un cilindru determina trecerea automata, pe cilindrul urmator, a unei unitati de ordin superior. Astfel, suma a doua numere rezulta in urma rotatiilor succesive facute pentru primul si al doilea numar. Masina lui Pascal a fost simplificata de Lepine (1725) iar in 1851, V. Schilt a prezentat la Londra o masina de adunat in care cifrele se inscriau pe clape.

Gottfried von Leibniz (1646-1716) a construit masini de adunat si inmultit (1694, 1704) inventand un cilindru suplimentar care permitea repetarea adunarilor in vederea efectuarii unei inmultiri. Dispozitivele de calcul descrise de el pentru efectuarea celor patru operatii aritmetice au aplicatii ai astazi.