Cuprins
- 1. Iniţiere in TclTk .
- 1.1 Iniţiere .
- 1.2 Variabilele Tcl .
- 1.3 Substituirea Instrucţiunilor .
- 1.4 Expresii matematice .
- 1.5 Substituiri Backslash .
- 1.6 Gruparea cu paranteze figurate şi apostrof dublu .
- 1.7 Rezumat la Grupări şi Substituiri .
- 2. Proceduri Tcl .
- 2.1 Domenii .
- 2.2 Instrucţiunea Global .
- 2.3 Folosirea masivelor pentru declaraţii globale .
- 2.4 Instrucţiunea upvar .
- 3. Comentarii .
- 4. Şiruri de caractere .
- 5. Potrivire cu un Şablon .
- 5.1 Expresii Regulate .
- 5.2 Caractere de potrivire .
- 6. Structuri de date Tcl .
- 6.1 Listele .
- 6.2 Tablouri de elemente .
- 7. Comenzi de control a execuţiei programului .
- 8. Evaluatorul Tcl .
- 8.1 Crearea codului cu ajutorul list .
- 8.2 Instrucţiunea eval .
- 8.3 Instrucţiuni care concatanează .
- 9. Instrucţuni Callbacks .
- 9.1 Instrucţiunea after .
- 9.2 Instrucţiunea fileevent .
- 9.3 Instrucţiunea send .
- 10. Descrierea Programului .
- 11. Listingul Programului .
- 12. Compartimentul Economic .
- 13. Protecţia Muncii .
- 14. Concluzie .
- 15. Bibliografie .
Extras din proiect
1. Iniţiere in TclTk
1.1 Iniţiere
Tcl este un limbaj interpretativ in care totul este sub forma de şiruri de caractere(instrucţiunile,datele,etc..). Limbajul are numai citeva construcţii de bază si foarte puţină sintaxă,cea ce-l face usor de invăţat.
Tcl dispune de caracteristici ale limbajelor procedurale şi are următoarele caracteristici:
• Este un limbaj de nivel înalt,de unde reiese mai puţină programare;
• Este un limbaj interpretativ(programele scrise în Tcl sunt gata pentru execuţie fără compilare,deşi există compilator Tcl);
• Este un limbaj extensibil (se pot adauga instrucţiuni scrise in Tcl sau C);
• Tcl pote fi inclus îi diferite aplicaţii(interpretatorul Tcl reprezintă o colecţie de funcţii C care pot fi apelate din codul aplicaţiei);
• Tcl poate lucra pe mai multe platforme (Windows,UNIX, Machintosh, etc.). Tcl permite încărcarea bibliotecilor Tcl. Sub Windows se pot încărca bibliotecile dinamice (.DLL).
Execuţia umei instrucţiuni poate să avizeze ceva, să calculeze o expresie matematică, să ne afişeze un element grafic.
Sintaxa pentru o comandă este:
command arg1 arg2 arg3 …
Instrucţiunea Tcl poate fi o instrucţiune Tcl, sau o procedură definită de utilizator. Spaţiile sunt folosite pentru a separa numele comenzii şi argumentele sale, iar new line şi punct cu virgulă pentru a separa instrucţiunile.
Caracteristica procesorului de comenzi Tcl are trei etape de bază:
1. Gruparea argumentelor.
2. Substituirea rezultatului execuţiei unei instrucţiuni,variabile sau secvenţelor backslash.
3. Apelarea comenzilor.
Exemplu 1:
puts stdout {Hello World !!!}
>Hello World !!!
Comanda puts are două argumente:
Un canal de intrare/ieşire.
Un şir de caractere de afişat.
De menţionat ca argumentele sunt enterpretate de către instrucţiune şi că parantezele figurate sunt folosite pentru a grupa cuvintele într-un singur argument.
1.2 Variabilele
Instrucţiunea set este folosită pentru a atribui o valoare unei variabile. Ea are două argumente: variabila si valoarea de atribuit.
Numele variabilei poate fi de orice lungime (care este important) .Pentru denumirea variabilei puteţi folosi orice caractere. Interpretorul va crea variabila atunci cînd prima data i se va atribui o valoare ,deci nu este nevoie de a declara variabila. Valoarea variabilei este obţinută prefacînd-o cu semnul dolarului.
Exemplu 2:
set var 5
>5
set b $var
>5
A doua instrucţiune atribuie variabilei b valoarea variabilei $var. Semnul dolarului este primul exemplu de substituire. Numele variabilei poate fi de orice lungime, iar case este nesemnificativ (puteţi folosi orice caracter pentru a denumi o variabilă). Este permisă si folosirea cuvintelor rezervate. Semnul dolarului nu este altceva decît apelarea instrucţiunii set cu un singur argument şi care ca rezultat întoarce valoarea variabilei. Tcl permite includerea variabililor într-un şir de caractere. Implicit interpretorul consideră că numele variabilei constă din caractere alfanumerice şi underscore . Şirul $foo.o constă din numele $foo şi şirul ‘.o’. Dacă variabila nu este delimitată de spaţii atunci putem folosi parantezele figurate pentru a delimita numele variabilei ( ${varname} ). Putem folosi metoda dată pentru a delimita variabile cu caractere speciale în numele lor.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Adnotare.doc
- Bibliografie.doc
- Concluzie.doc
- Cuprins.doc
- economic.doc
- Licenta.doc
- printedit.doc
- prot.doc
- textedit.EXE
- copy.gif
- cut.gif
- new.gif
- open.gif
- paste.gif
- save.gif
- search.gif
- textedit.tcl