Obținerea Istoricului Comenzilor unui Utilizator dintr-un Sistem Linux cu Posibilitatea Alegerii Perioadei

Capitolul 1

Introducere in Linux

1.1 Scurt istoric

Sistemul de operare Unix a fost conceput şi implementat de către Ken Thompson şi Dennis Ritchie de la AT&T laboratories in 1969, fiind dezvoltat iniţial ca un sistem multi-tasking pentru minicalculatoare şi mainframe-uri (calculatoare mari). Portabilitatea sa şi disponibilitatea l-au făcut un sistem de operare adoptat pe scară largă, fiind copiat şi modificat de catre instituţii academice şi de afaceri.

In 1987 Andrew S. Tanenbaum a lansat „Minix”, un sistem de operare asemănator Unix, punând la dispoziţia utilizatorilor codul-sursă, însă modificarea şi distribuţia erau restricţionate.În plus, designul pe 16 biţi al Minix-ului nu era adaptat pentru procesorul Intel 80386 pe 32 de biţi ce devenea din ce in ce mai popular.

În aceste condiţii, şi in lipsa unui kernel gratuit şi adoptat pe scară largă, începe in 1991, in Helsinki, proiectul lui Linus Torvalds, student la acea vreme, proiect ce urma sa devina ulterior kernelul Linux-ului.

A facut publice sursele pe internet, şi o multime de oameni au inceput să-i răspundă, să-i aduca îmbunătăţiri, noi sugestii, etc. Între timp acest sistem de operare a devenit complex, au aparut (şi mai apar) noi facilităţi, iar performanţa este remarcabilă.

În prezent sunt estimaţi peste 8 milioane de utilizatori Linux, iar nucleul Linuxului are peste 200 de autori. Pe lângă aceşti 200 de autori ar trebui adăugate cele cateva mii de persoane care testează şi găsesc buguri.

Linux este distribuit sub GNU General Public License iar codul sursă este liber. Datorită acestui fapt numeroase companii au creat distribuţii de Linux distribuite gratuit. Linux poate fi folosit în variate activităţi, cum ar fi reţele, programare, activităţi de birou, el reprezentând una din cele mai rentabile alternative la alte sisteme de operare scumpe.

1.2. Distribuţii Linux

Folosindu-se de licenţa GPL care dă dreptul oricui să distribuie şi să comercializeze programele cu această licenţă, câteva firme au preluat sursele programelor şi au creat propriile distribuţii de Linux.

O distribuţie Linux presupune sistemul de bază Linux împreună cu o serie de programe pentru Linux. Fiecare firmă care produce distribuţii de Linux, colectează în kit-urile de instalare programe pe care aceasta le consideră importante, astfel încât fiecare distribuţie de Linux este într-un anume fel diferită de celelalte.

Există, la ora actuală, sute de distribuţii Linux, unele mai cunoscute decât altele, printre cele mai vechi distributiii remarcate putând fi enumerate:

Red Hat Linux (având ca siglă o pălărie roşie) este cea mai cunoscută distribuţie de Linux, mulţi utilizatori confundând sistemul Linux cu Red Hat. Această distribuţie se bazează pe pachete RPM şi oferă utilizatorului puterea Linux combinată cu uşurinţa utilizării. Este indicată tuturor celor care doresc să lucreze cu Linux şi în acelaşi timp să afle mai multe despre acest sistem de operare. Foarte multe persoane au început cu Red Hat care este, cu adevărat, un punct bun de plecare.

Mandrake Linux (având ca siglă o steluţă galbenă magică) este considerată a fi distribuţia pentru începători. Dacă folosiţi Mandrake vă va fi uşor să instalaţi sistemul şi să configuraţi componentele computerului. Mandrake Linux îţi dă senzaţia că poate configura singur tot, dar în realitate pentru ca totul să funcţioneze bine este nevoie de câteva cunoştinţe Linux de bază. Pentru începători, Mandrake Linux este bun. În afară de aceste lucruri, la Mandrake Linux veţi găsi totdeauna cele mai noi programe, atât programe folositoare cât şi programe nefolositoare, dar totdeauna noi.