Placa de Bază

Caracteristici generale ale placii de baza

Placa de baza este un dizpozitiv ‘de baza’ un ‘pamânt’ pe care ‘se planteaza’ celelalte componente . Este componenta pe care se implanteaza procesorul, pe care se afla sloturile de extensie, pe care se afla memoria cache L2 . Pe langa aceasta functie, de support pentru celelalte componente, are rolul de a regla si distribui tensiune procesorului si celorlalte componente . O placa de baza de calitate are variatii mici al intensitatii curentului ‘livrat’ si mai multe valori ale tensiunii pe care o poate furniza .

Pe o placa de baza se afla urmatoarele componente :

1.soclul pentru procesor(interfata) – un ‘socket’ în care se introduce procesorul .

- Socket 1 – 169 pini, lucreaza la tensiunea de 5V suporta procesoarele 486 DX2 si DX4

- Socket 2 – o minora imbunatatire facuta de intel pentru a suporta si procesoarele Pentium Overdrive(processor de upgrade) 238 pini

- Socket 3 – alta interfata de la Intel 237 pini 3,3V-5V, suporta procesoarele 586

- Socket 4 – trecerea la procesoare Pentium, suporta doar procesoare Pentium 60 si 66

- Socket 5 – 3,3V 320 pini, suporta iPentium 75-133Mhz

- Socket 6 – 3,3V 235 pini, destinat procesoarelor 486, un Socket 3 mai avansat

- Socket 7 – cel mai popular, 2,5-3,3V 321 pini suporta procesoare 75-200Mhz, procesoare Pentium MMX,K5,K6,2x86,6x86MMX .

- Socket 8 – 3,1-3,3V 387 pini destinat doar procesoarelor PentiumPro

- Slot 1 – 2,8-3,3V, o schimbare radicala, procesorul se introduce în slot ca o placa obisnuita, 242 pini, este folosita doar de Intel, fiind o alegere buna pentru sistemele biprocessor,

Placa de baza mai include controllere si conectori pentru hard-disk, floppy-disk, tastatura, port serial, optional PS/2 si USB .

Interfata pentru hard-disk poate fi inclusa (în cele mai multe cazuri este) pe placa de baza sau poate fi achizitionata ca placa de extensie separata . Controllerele pentru hard-disk, ca si hdd-urile de altfel, pot fi de doua tipuri constructive : IDE (EIDE) sau SCSI(Small Computer System Interface) . Hard-diskurile SCSI necesita un controller special, interfata SCSI fiind mai avansata decat EIDE, mai scumpa, cu performante mai mari, având avantajul de a putea conecta pe acelasi controller si cablu scannere, hard-diskuri, unitati floppy, cdrom, etc, un numar total de 8 device-uri SCSI suportate simultan . Avantajele SCSI sunt multiple : poate conecta pe aceeasi magistrala 8 deviceuri diferite simultan (IDE – 2 deviceuri si acele HDD sau CD-ROM); lungimea panglicii SCSI – 10-25 m, viteza maxima 80Mb/sec wide ultra2 SCSI ; gabaritul redus . SCSI utilizeaza cozi de mesaje . Mecanismele bazate pe astfel de cozi sunt integrate pe scara tot mai larga în sistemele de operare moderne (WindowsNT) . Hard-diskurile SCSI au fost întotdeauna cu un pas în fata celor IDE, astfel capacitatile au fost mai mari si viteza de transfer net superioara, cel mai rapid hard-disk IDE acutual are o rata de transfer maxima de 66Mb/sec (UDMA/66) . Marimile hard-diskurilor singulare sunt cuprinse între 20Mb si 4T . Aceasta capacitate poate fi extinsa prin intermediul discurilor RAID sau prin tehnologia de clustering (conectarea mai multor hdd-uri astfel ca sistemul sa le vada ca fiind unul singur; aceasta tehnologie este folosita si în procesarea paralela) .

Pe placa de baza exista si un controller de floppy disk, care poate fi de 3,5’ sau 5,25’, modelele mai vechi nu prea mai sunt suportate . Astfel disketele sunt folosite cu unitatea floppy având capacitate neformatate de 2Mb, prin formatare MSDOS – 1,44Mb . Exista unitati de diskette care suporta diskette de mare densitate de 100-200Mb, nestandard (Sony, Travan)si care pot citi si disketele de 3,5’ ; interfata este separata pentru acest tip de unitati de diskette .