Proceduri de instalare ale unităților de Hard Disk

În această parte sunt descrise operaţiile de instalare şi de integrare a unui hard-disc tipic într-un calculator personal anume. Pentru instalarea unei unităţi de hard-disc într-un sistem compatibil IBM, trebuie să îndepliniţi mai multe proceduri:

-Configurarea unităţii

-Configurarea controllerului sau a interfeţei

-Instalarea fizică a unităţii

-Configurarea sistemului

-Formatarea fizică a unităţii (nu este necesară pentru unităţile IDE sau SCSI)

-Partiţionarea unităţii

-Formatarea logică a unităţii

Despre configurarea unităţilor am discutat deja în capitolul 15, „Interfeţe de hard-disc". Pentru a afla toate datele despre configurarea unităţilor, citiţi partea care se referă la tipul de unitate pe care trebuie să îl instalaţi.

în cele ce urmează, ne vom referi la celelalte etape ale operaţiei de instalare, etape simplu de executat şi care, dacă sunt făcute în mod corespunzător, vor fi încununate de succes şi vor duce la obţinerea unui hard-disc de pe care se poate încărca sistemul de operare. O atenţie specială este acordată consideraţiilor asupra fiabilităţii şi integrităţii datelor, în scopul asigurării unui sistem care să funcţioneze pe o perioadă cât mai lungă, fără nici o problemă.

Pentru a putea începe procedurile de configurare, trebuie să cunoaşteţi toate amănuntele despre unitatea de hard-disc, despre controller şi adaptor, despre memoria ROM BIOS.

Procedurile de instalare a unităţilor de hard-disc

sistemului, ca şi tot ceea ce se poate despre celelalte echipamente din sistem. Puteţi găsi toate aceste informaţii în manualele producătorului echipamentului original, care sunt livrate o dată cu acest echipament. La cumpărarea unui echipament, asiguraţi-vă că furnizorul vă trimite şi manualele o dată cu echipamentul. (Mulţi dintre ei nu le trimit alături de echipament, decât dacă le cereţi acest lucru.) Pentru majoritatea echipamentelor aflate la ora actuală pe piaţă, puteţi obţine de la furnizori sau redistribuitori, documentaţie suficientă pentru a le putea instala.

Dacă sunteţi însă ca mine, care vreau să am toată documentaţia tehnică existentă pentru un periferic, va trebui să luaţi legătura cu însuşi producătorul echipamentului original şi să comandaţi manualul cu datele tehnice. De exemplu, dacă achiziţionaţi un sistem compatibil IE care vine cu un hard-disc IDE Western Digital, furnizorul vă va da ceva informaţii despre unitatea de disc, dar care nu sunt nici pe departe toate informaţiile pe care le conţine adevăratul manual tehnic de la firma Western Digital. Pentru a obţine întreaga documentaţie, va trebui să sunaţi la Western Digital şi să o comandaţi. Acelaşi lucru se întâmplă cu oricare dintre componentele unui sistem copiat care nu este fabricat în întregime de un producător anume, ce este asamblat din echipamente disparate. Părerea mea este că manualele tehnice ale producătorului original al echipamentului sunt de bază pentru asigurarea unei asistenţe tehnice de cea mai bună calitate.

Configurarea controllerelor

Configurarea unui controller de disc implică stabilirea resurselor sistemului necesare funcţiona controllerului^Pentru unele controllere aceste resurse sunt stabilite de la început, ceea ce înseamnă că nu pot fi schimbate. Alte controllere au jumpere, comutatoare şi chiar sotfware, care vă permit să reconfiguraţi sau să schimbaţi resursele folosite. Controllerele care permit schimbarea selecţiei resurselor pot fi folosite alături de alte controllere într-un acelaşi sistem, dar controllerele cu resurse fixate de obicei nu pot funcţiona împreună cu alte controllere.

I Toate controllerele de hard-disc şi toatn adaptoarele SCSI au nevoie de una sau de mai multe dintre următoarele resurse ale sistemului:

-Adrese pentru memoria ROM

-Linii de cerere a întreruperii (IRQ)

-Canale DMA (DRQ)

-Adrese de porturi

clinele adaptoare folosesc toate aceste resurse, altele numai o parte din ele. De obicei, aceste resurse trebuie configurate astfel încât să fie unice, adică să nu fie partajate şi cu celelalte adaptoare. De exemplu, dacă un controller de disc foloseşte adresele de porturi l/O 1FO-1 F7h. atunci nici un alt echipament din sistem nu va putea folosi şi el aceste adrese.

Dacă apare un conflict legat de utilizarea resurselor, s-ar putea ca unele dintre adaptoarele implicate în conflict să nu poată funcţiona. în cazul controllerelor de disc, acestea nu vor funcţiona, iar accesul la discul în sine va fi imposibil sau va fi alterat. Trebuie să identificaţi plăcile din sistem care au resurse care se suprapun şi să le modificaţi configurările astfel încât să eliminaţi suprapunerile şi deci ri posibilităţile de conflict. înainte de a instala o placă, ar trebi să ştiţi de ce resurse are nevoie şi dacă acestea nu sunt cumva folosite deja de altă placă.

Pentru majoritatea sistemelor, aceasta este o procedură manuală, care vă cere să ştiţi exact ce resurse foloseşte fiecare adaptor. în sistemele Plug and Play, lucrurile merg mult mai uşor. Şi în cazul sistemelor mai vechi, cu magistrale MCA sau EISA, această procedură se face cu ajutorul sotfware-ului. Sistemele Plug and Play ISA, PCI, MCA şi EISA pot să determine în mod automat dacă două adaptoare foiosesc o aceeaşi resursă şi să schimbe apoi configuraţia pentru a elimina conflictele.

Pentru majoritatea sistemelor, aveţi nevoie de documentaţia fiecărui adaptor din sistem ca să puteţi asigura o funcţionare fără conflicte şi ca să aflaţi cum trebuie reconfigurat un adaptor pentru a elimina conflictele. Software-ul livrat împreună cu sistemul de operare, cum ar fi MSD Microsoft Diagnostic) în Windows 3.x şi DOS 6.x sau Device Manager în Windows 95, vă poate ajuta dacă documentaţia lipseşte sau este insuficientă. De asemenea, puteţi apela la programele de diagnosticare sau utiliarele de pe piaţă. Cu excepţia cazului în care aveţi un sistem

Plug and Play, programele nu pot identifica direct conflictele, dar dacă instalaţi plăcile pe când, ele pot identifica adresele şi resursele utilizate de fiecare placă în parte.

multe dintre resursele sistemului nu pot fi identificate doar cu ajutorul sotfware-ului. Există mai multe firme, printre care se numără AIIMicro, Quarterdeck, Data Depot şi altele, care produc plăci de vizualizare a întreruperilor şi a canalelor DMA. Aceste plăci sunt de mare ajutor atunci când vreţi să aflaţi care dintre aceste resurse sunt folosite de către sistemul dumneavoastră.