Produse software - asigurarea calității

1. Prezentare generală. Calitatea în domeniul informatic

Problema calităţii în general

Calitatea este un atribut al unui produs sau serviciu prin care se exprimă faptul că acesta contribuie într-o anumită măsură la satisfacerea cerinţelor şi necesităţilor utilizatorilor cărora li se adresează. Măsura în care se realizează această satisfacere a cerinţelor poate fi evaluată şi duce la determinarea aşa numitului “nivel al calităţii” produsului în cauză. Calitatea ca şi atribut nu este un element palpabil. Ea se referă doar la faptul că un anumit lucru răspunde favorabil la anumite criterii de necesitate şi solicitare. Nivelul calităţii însă este cel care poate face distincţia clară între produse care sunt considerate ca şi “produse de calitate”, arătând care este măsura în care acestea pot satisface solicitările formulate explicit sau cele neformulate, dar implicite.

Aprecierea calităţii se poate face atât la modul general, pe baza unui cumul de cerinţe explicite sau implicite ale utilizatorilor referitoare la un produs, cât şi la modul individual, în funcţie de necesităţile unui anumit client sau beneficiar al produsului respectiv. Din acest ultim punct de vedere, atributul calităţii poate avea un caracter relativ, expresia “produs de înaltă calitate” nemaiavând aceeaşi semnificaţie pentru unul şi acelaşi produs analizat de mai mulţi clienţi cu pretenţii şi solicitări foarte diferite.

Calitatea produselor

Ce sunt produsele? Ca o definire a termenului de produs se poate spune că acesta este rodul unei activităţi depuse cu un anumit scop. Semnificaţia general şi unanim acceptată din punct de vedere economic a produsului este aceea a unui bun de folosinţă realizat în urma unei activităţi depuse, cu scopul utilizării acestuia în urma valorificării. Aşadar rezultatele finale ale unei activităţi sunt produse oferite spre valorificare şi utilizare de către anumiţi beneficiari.

Din punct de vedere economic se distinge foarte clar scopul realizării de produse, şi anume acela al valorificării, deci a obţinerii unui beneficiu. Beneficiul poate avea forme multiple, atât materiale (bani, alte produse etc.) cât şi imateriale (acces la informaţii, servicii etc.)

Având în vedere faptul că realizarea produselor are un anumit scop, acela al valorificării lor, se pune foarte clar problema destinaţiei căreia i se adresează produsele. Această destinaţie o reprezintă clientul sau beneficiarul produselor. Modul în care se face alegerea clientului sau alegerea ţintei căreia i se adresează produsul, face obiectul studiului de Marketing. Având în vedere că marketingul face legătura între producător şi beneficiar, se poate spune că este o punte prin care producătorul ia contact cu cerinţele, nevoile şi trebuinţele clientului. Odată intrat în posesia acestora, producătorul va proiecta, dezvolta şi realiza produsul, oferindu-l clientului său. Clientul va realiza o apreciere a produsului pe baza cerinţelor sale. Astfel clientul apreciază calitatea produsului care i se oferă, şi dacă are posibilitatea de a alege, se va orienta întotdeauna către produsul cu nivelul calitativ cel mai ridicat.

La rândul său, producătorul încearcă pe cât posibil transpunerea în fapt a cerinţelor şi solicitărilor clientului, realizarea produsului care să satisfacă aceste elemente într-o măsură cât mai ridicată.

Informatica şi produsul informatic

Tehnologia informaţiei cunoaşte, începând din anii 1980, un avânt considerabil. În lume totul se bazează pe informaţie, pe cunoaştere, pe schimbul de idei, de opinii, de date. În aceste condiţii s-a ajuns repede la concluzia că posesia şi vehicularea informaţiei este una din cele mai importante surse de putere, dacă nu chiar cea mai importantă. De asemenea, modul de vehiculare, de schimb de informaţii trebuie să fie din ce în ce mai rapid şi mai eficient. Având în vedere faptul că informaţia devine din ce în ce mai abundentă se pune problema găsirii unor metode cât mai eficiente de filtrare, de prelucrare, de control şi verificare. În plus mai există şi necesitatea păstrării informaţiei pentru a putea fi utilizată, consultată, valorificată ulterior, acest domeniu constituind necesitatea arhivării, stocării şi reutilizării. Tot ceea ce am prezentat până acum constituie elemente componente a ceea ce se poate numi Informatica, adică ştiinţa care se ocupă de tot ceea ce este legat de culegerea, vehicularea, prelucrarea, transportul şi schimbul de informaţie.