Program pentru evidență materiale

1.1. Prezentarea temei  Enuntul problemei

Programul pentru evidenta materialelor a fost realizat pentru a permite gestionarea facila a materialelor aflate într-o magazie. În plus exista posibilitatea folosirii acestui program si de catre depozitele en gros la care, pe lânga evidenta, este necesara si o componenta de vânzare a produselor aflate în depozitul respectiv.

Una din facilitatile care ar mai trebui implementate ar putea fi analiza stocurilor de produse si realizarea de catre program a unor rapoarte (inclusiv cu mici grafice) care sa permita utilizatorului sa vizualizeze produsele cu cel mai bun randament din punct de vedere al vânzarilor (astfel utilizatorul poate lua decizii referitoare la aprovizionarea cu noi produse în functie de vânzarile realizate anterior).

1.2. Prezentarea temei  Scurt istoric

O baza de date este o colectie de date de dimensiuni mari, aflate în interdependenta, memorate pe un suport (de regula magnetic) împreuna cu descrierea lor si a legaturilor dintre ele. Evolutia nivelului de dezvoltare tehnologica în industria de software a dus la organizarea bazelor de date dupa mai multe modele, unul foarte raspândit fiind modelul relational.

Modelul relational a fost pus la punct în anii 70, fiind consacrat în practica în anii 80 si 90. Acest model organizeaza datele în relatii sau tabele. O relatie descrie de regula o clasa de entitati din lumea reala. Clasa de entitati este caracterizata prin niste atribute sau proprietati, ce formeaza coloanele tabelei (în limbaj curent se numesc câmpuri). Pe liniile tabelei se gasesc valori posibile ale atributelor. Atributele (coloanele) compun schema sau structura tabelei (stabila în timp) iar liniile definesc continutul acestuia (variabil în timp).

Un SGBD reprezinta o colectie de programe car permit definirea structurii unei baze de date si, ulterior, gestionarea continutului acesteia. Prin caracteristicile sale, FoxPro (atunci când au aparut versiuni si pentru sistemul de operare Windows s-a adaugat prefixul Visual) se încadreaza în categoria SGBD-urilor relationale.

Conform unei conceptii raspândite printre cei care lucreza în domeniul bazelor de date pentru calculatoare, FoxPro apartine familiei de programe xBase, numita asa dupa programul dBase II.

În 1978, C. Wayne Ratliff a pus la punct un mic SGBD dedicat microcalculatoarelor. Microcalculatoarele din acea perioada aveau preturi destul de mari si performante extrem de modeste fata de ceea ce cunoastem noi astazi. Programul se numea Vulcan si ideea de la care s-a pornit scrierea acestuia era clasamentul unui campionat de fotbal. Ratliff a început sa mediatizeze acest produs si a avut cereri din partea unei firme mici ce calculatoare, firma care a vazut în acest program un instrument ieftin si comod de tinere la zi a datelor financiare, contabile, personale, etc. În 1980, Ratliff a primit din partea lui George Tate si Hall Lashlee, patronii unei firme mici, o oferta de colaborare. Ceva mai târziu, când Ratliff devine si el colaborator al firmei respective, produsul sau a stat la baza programului dBase II. Curând a început sa apara si concurenta, sub chipul unor firme ca Borland, Microrim,

MicroPro si FoxBorland. Produsele tuturor acestor firme erau asemanatoare ca arhitectura cu dBase, de unde si reunirea acestora sub numele de xBase. Versiunea dBase IV din 1988 nu a avut succes datorita frecventelor erori ale produsului. Microsoft lanseaza între timp SGBD Acces care nu era poate la fel de performant ca dBase dar avea o interfata prietenoasa si de o mare usurinta în utilizare, fiind proiectat sa fie exploatat direct în logica interfetei grafice utilizator specifica Windows. Firma Borland a creat versiuni îmbunatatite ale programului dBase.

Fox Software si-a perfectionat produsul care a devenit FoxPro. Versiunea 2.0 a fost un succes comercial al anilor 1991. În acea perioada, Microsoft a încercat sa impuna Acces, dar acesta nu era înca foarte avansat. În lume exista un un numar mare de calculatoare mai vechi care nu putea rula sistemul de operare Windows (deci nici programul Acces) dar care erau foarte potrivite pentru programul FoxPro. În plus aplicatiile FoxPro se remarcau printr-o viteza de executie mare, impresionanta fata de dBase. Microsoft a achizitionat în cele din urma firma Fox Software (1992). Din momentul achizitiei, productia a continuat cu versiunile 2.5 si 2.6 (pentru DOS, Windows, Macintosh si UNIX), apoi cu versiunile Visual 3, 5 si 6.

Versiunile 2.x ale produsului FoxPro au oferit, pe lânga motorul bazei de date, facilitati pentru scrierea si executia propriilor programe, proiectarea asistata a interfetelor (meniuri, formulare sau machete de prelucrare a datelor  în mod caracter, tipic mediului DOS), proiectarea de rapoarte, caracteristici specifice mediilor de dezvoltare a aplicatiilor. Versiunile Visual au introdus si ele o serie de facilitati.

Aceste caracteristici au facut ca FoxPro sa evolueze de la un SGBD simplu, cu oarecare facilitati de realizare a aplicatiilor, la un adevarat mediu integrat de dezvoltare  un mediu de dezvoltare consta dintr-un editor de texte pentru scrierea codului-sursa într-un limbaj dat, un compilator pentru limbajul respectiv si câteva facilitati de natura depanatoarelor, pentru verificarea aplicatiei. O data cu perfectionarile în domeniul hardware-ului si cu cresterea atât a numarului de limbaje si variante ale acestora, cât si a numarului de dezvoltatori de aplicatii, aceste instrumente s-au diversificat si îmbunatatit, integrând noi facilitati.

Astazi, printr-un mediu integrat de dezvoltare (IDEInteractive Development Environment) întelegem un cadru completat de un set de instrumente pentru realizarea aplicatiilor. Instrumentele sunt mai ales din categoria generatoarelor de aplicatii, în care utilizatorul construieste aplicatia mai mult prin specificatii declarative decât pirn programare procedurala. De exemplu, machetele de introducere a datelor sunt proiectate vizual, programatorul plasând pe un ecran (formular) diferite obiecte (controale) predefinite, fiecare stiind sa interpreteze anumite evenimente  ca de pilda, un click de mouse sau o apasare de tasta. Nu e nevoie a se scrie instructiuni detaliate care sa asigure desenarea acelor obiecte de pe ecran la momentul executiei, generarea codului-sursa, pornind de la specificatiile create, cade în sarcina instrumentului respectiv.