Proiectarea bazelor de date orientate pe obiecte

Introducere

Esenţa oricărei baze de date este păstrarea informaţiei. Informaţia păstrată în baza de date este foarte diversă – de la simple câmpuri textuale până la câmpurile ce păstrează imagini grafice. De asemenea, este important de menţionat, că bazele de date moderne pot păstra volume enorme de informaţie.

Accesarea informaţiei are loc prin intermediul sistemului de gestiune al bazei de date, care ne permite să modificăm, sau pur şi simplu să vizionăm informaţia păstrată. Însă, timpul şi posibilităţile omului de analiză a informaţiei sânt limitate. În afară de aceasta, în majoritatea cazurilor, avem nevoie numai de unele câmpuri din baza de date, fără accesarea celorlalte.

Acest lucru, ne conduce la concluzia, că sânt necesare mijloace specializate de prezentare a informaţiei din baza de date, care vor asigura accesul numai la informaţia strict necesară, ceea ce va duce la micşorarea cheltuielilor de timp în lucrul cu baza de date, ceea ce, la rândul său, este un factor foarte important în viaţa contemporană.

Astfel de mijloace specializate de prezentare a informaţiei din baza de date sânt generatoarele de rapoarte. Însăşi ideea de realizare a generatoarelor de rapoarte a apărut demult şi este prezentă şi în sistemele mai vechi sub diferite forme, însă posibilităţile lor erau reduse. Cel mai des generatoarele de rapoarte sânt încorporate în sistemul de gestiune al bazei de date. O altă modalitate sânt generatoarele de rapoarte specializate, care de obicei sânt create strict pentru baza de date respectivă.

Odată cu apariţia mecanismelor de tipul ODBC (Open Database Conectivity) sau BDE (Borland Database Engine) a apărut posibilitatea de creare a generatoarelor de rapoarte universale, care pot crea rapoarte asupra diverselor baze cu condiţia că acestea sânt menţinute de sistemele sus numite. Ca exemplu de astfel de program poate servi MS Query, care lucrează cu orice bază de date, driver-ul căreia este prezent în ODBC.

În ltimii zece ani, tehnologia sistemelor informatice a avansat rapid şi a obţinut succese remarcabile. Calculatorul pătrunde în tot mai multe domenii de activitate iar pretenţiile utilizatorilor cresc într-un ritm compatibil cu cel al progresului tehnologic. Structurile clasice de date bazate pe text şi valori numerice fie se dovedesc insuficiente, fie complexitatea lor depăşeşte posibilităţile de prelucrare oferite de tehnologiile clasice.

Aplicaţiile asociate cu disciplinele tehnologice cum ar fi: proiectarea asistată la calculator, sisteme informatice geografice şi sisteme bazate pe cunoştinţe, presupun stocarea unor cantităţi mari de informaţii cu o structură complexă. Aceste aplicaţii necesită suport pentru tipurile de date care nu pot fi reprezentate în sistemele clasice. De exemplu, în bază de date care să susţină un puternic sistem de proiectare în domeniul ingineriei necesită stocarea unor cantităţi mari de date sub forma de diagrame şi descrieri ale proiectului tehnic. De asemenea, aplicaţiile de proiectare asistată de calculator pot solicita monitorizarea unor desene formate din grupuri de elemente complexe ce trebuie să fie combinate, separate, suprapuse şi modificate astfel încât să permită rularea unor programe variate de proiectare.

Dacă eforturile de extindere a tehnologiilor actuale în domeniul achiziţiei, stocării şi prelucrării noilor tipuri de informaţii ca elemente singulare sunt mai adesea finalizate cu succes, nu acelaşi lucru se poate spune despre administrarea corespunzătoare a unor colecţii complexe de astfel de date.

Bazele de date "clasice" bazate pe modelul relaţional (fie de tip SQL, fie de tip Xbase) oferă prea puţin suport pentru tipurile neconvenţionale de date.

În ultima decadă s-a constatat prioritatea conceptelor de obiect şi introducerea lor în tehnologia sistemelor informatice. Recent, conceptele de obiect au fost înglobate şi în tehnologia SGBD-urilor, rezultând producţia de sisteme de gestiune a bazelor de date orientate pe obiecte (SGBD-OO).