Proiectarea unei Baze de Date în Visual FoxPro

CAPITOLUL 1.

ASPECTE GENERALE PRIVIND SISTEMELE DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE

1.1 Introducere

Fiecare organizaţie lucrează cu un număr mai mic sau mai mare de documente şi date. Unele date se află în arhive, altele în circulaţie, unele sunt create în interior, altele în exterior. Indiferent de forma, conţinutul sau provenienţa lor, ele formează un volum de informaţie care este vital pentru buna administrare şi succesul activităţii respectivei organizaţii. Toate aceste colecţii de date împreună cu aplicaţiile ce utilizează datele respective, formează o bază de date, mai exact o bază de date şi un sistem de gestionare a bazelor de date (SGBD). Deci bazele de date cuprind colecţii structurate de date, sistemul de gestionare a acestora cu interogări, machete, rapoarte, aplicaţii precum şi mediile de interfaţare şi dezvoltare a aplicaţiilor referitoare la colecţiile de date.

Gestionarea datelor în cadrul unor organizaţii mari sau a celor cu un flux rapid de date devine o problemă care consumă timpul, energia şi nervii unui număr considerabil de funcţionari. Consumă deci resurse şi bani. Indiferent dacă este vorba de facturi sau de datele secrete ale unui nou produs, există situaţii în care afaceri extraordinare sau simpla imagine publică depind de eficienţa cu care sunt manipulate aceste date. Calculatoarele încearcă să facă ordine în milioanele de date de diverse tipuri ce tind să ne sufoce. Dar în spatele lor trebuie mereu să se afle cineva care să le conducă şi să înţeleagă tot fluxul acestora. Folosirea sistemelor de gestiune a bazelor de date în mod eficient înseamnă economie de timp, de muncă, de bani şi nu în ultimul rând conferă competitivitate şi stil.

1.2 Trăsăturile standard ale unei baze de date

În orice sistem de gestionare a bazelor de date primul lucru care trebuie făcut este stabilirea structurii (organizării) datelor. Structura relaţională a reuşit să se impună în domeniul SGBD-urilor, astfel încât marea majoritate a acestora sunt relaţionale:

o Bazele de date se stochează în fişiere, de obicei cu extensia DBF (standardul xBase) şi sunt organizate pe linii şi coloane. Coloanele se mai numesc câmpuri (fields), iar liniile se mai numesc înregistrări (records). Fişierele de acest tip se numesc tabele.

Crearea tabelelor se poate face în două moduri: interactiv, folosind o fereastră de dialog specială sau prin intermediul unui alt fişier în care introducem descrierea câmpurilor noii tabele. Pentru a ajunge în modul interactiv se alege în general din meniu comanda New şi Table sau se tastează comanda: CREATE <nume fişier>. Câmpurile fişierului se descriu printr-un nume de maxim 10 caractere, de obicei, un tip, o lungime şi eventual un număr de cifre zecimale. Tipul unui câmp poate fi Caracter, Numeric, Dată/Oră, Logic, Memorie, Monedă, General, Poză, Contor, ş.a. Câmpurile de tipul General, Memorie şi Poză sunt cu lungime variabilă. Câmpurile de tip General se folosesc de obicei ca suport pentru OLE (Object Linking and Embedding). Cel de-al doilea mod de a crea fişiere DBF este util în cazul în care se crează fişierele din interiorul unui program, în mod neinteractiv.