Securitatea Cifrurilor Online

1.1 Introducere

Criptografia raspunde necesitatii de a codifica mesajele pe care numai destinatarul le poate descifra si s-a aplicat pentru aparare cat si in secrete industriale si, in ultimii ani, mai ales, in comertul electronic. Este asa pentru ca actualmente securitatea sistemelor informatice este debilitata, slabita, de catre cresterea puternica a retelelor si cand este vorba de aceasta tema trebuie sa se tina cont de un aspect important ca intimitatea si integritatea datelor.

Motivul existentei numeroaselor bariere in acceptarea generalizata a comertului electronic in lumea de azi este ca multe dintre marile avantaje ale bancii si cumpararii in spatiul cibernetic reprezinta obstacole potentiale si este imperios necesar sa fie depasite.

In primul rand, recenta crestere a utilizarii retelei Internet a dirijat atentia intregii lumi catre o problema cruciala pe care am mentionat-o inainte: intimitatea. Pana acum, nu a existat o protectie reala care sa garanteze ca mesajele pe care le trimitem si primim nu sunt interceptate, citite sau alterate de catre vreun necunoscut, fiindca, in realitate, nimeni nu controleaza Internetul. Poate sa para ca asta se intampla in filmele de razboi sau in filmele de spionaj, dar nu este asa: de asemenea ne afecteaza si pe noi. Acum cateva luni s-a cunoscut o stire cum ca FBI a dezvoltat un program informatic, Carnivore, care filtra e-mailurile suspecte pentru a controla traficul de informatie si e-mail periculos; verificarea a fost solicitata de catre numeroase universitati din America de Nord, dar se pare ca inca exista destule secrete care se invart in jurul acestui program cenzurator. Dupa asta, rezulta ca se intelege ca obiectivul multor filme de acest gen la care ne refeream este sa ne avertizeze ca sa ne protejam identitatea; este de exemplu, cazul Database Nation (The death of privacy in the 21st century), de Simson Garfinkel, care a fost recent publicat. Daca avem in vedere cantitatea datelor inmagazinate in baza de date informatizata sau utilizarea e-mailului, se intelege necesitatea gasirii sistemelor cele mai sigure posibile care sa garanteze confidentialitatea datelor si comunicatiilor.

In al doilea rand, in lumea cibernetica posibilitatea ca frauda sau santajul sa existe este foarte mare. Capacitatea de a avea acces 24 de ore din 24, din orice colt al lumii, este pentru multi un beneficiu al Internetului. Totusi, asta pune anumite inconveniente practice. Retelele si sistemele informatice s-au transformat intr-un nou scenariu pentru delicte: interceptare de comunicari electronice intre doua sau mai multe persoane, intrari in sistemele informatice ale unor firme, impartire si vanzare a anumitor date industriale, distrugeri, modificari sau alterari de date, programe sau documente electronice.

Hackerii sau piratii informatici sunt useri foarte avansati care pentru inaltul lor nivel de cunostinte tehnice sunt in stare de a depasi anumite masuri de protectie utilizand diferite tipuri de programe (viermi, troieni, bombe etc). Motivatia lor inglobeaza de la spionajul industrial pana la pura provocare personala. NASA este una dintre obiectivele prioritare a hackerilor, suportand jumatate de milion de atacuri pe an. Cel mai grav incident s-a intamplat in 1997, cand un pirat informatic a blocat comunicatiile de la Atlantis exact cand decola de la statia Mir. In plus, la sfarsitul lui octombrie al anului trecut compania Microsoft a recunoscut ca un grup de pirati informatici a avut acces la cel mai intim secret, codul de programare care face functionabil Windows si alte programe ale firmei, utilizate de aproape 90% din utilizatorii de computere. Asta lasa clar ca nu exista un loc sigur, pentru ca asa cum s-au strecurat in Microsoft pot intra in orice loc, inclusiv in portalul companiei Yahoo!, care in februarie a fost scoasa din joc pentru trei ore dupa un asalt a serverelor Yahoo! care au fost bombardate cu mesaje false. Totusi, desi cazurile tinerilor care ataca servere potente de la NASA, Pentagon sau alte mari portaluri au fost in mod constant aerisite de catre presa, episoadele cele mai relevante au avut multa publicitate si, in majoritatea cazurilor, inca sunt necunoscute. Principalul dintre cele cateva care au fost facute publice este cel in contra Citibank in 1994, cand un delincvent care actiona cu o echipa modesta din Saint Petersburg a transferat 10 milioane de dolari in conturi diferite. In cazul acesta conexiunea cu entitatea bancara nu s-a realizat prin Internet, ci utilizand linia telefonica conventionala a unei tari care, cum este in cazul Rusiei, nu este atat de dezvoltata in acest aspect.